După ultima întâmplare cu Marina Ovsyannikova, despre care unele voci susțin că nu ar fi fost decât o treabă regizată, aproape că nu îmi vine să mă mai uit la nimic. Să nu mai aud, să nu mai citesc, să nu mai știu.
Sau poate fix asta își doresc?
Să ne închidă atenția de la ororile care se petrec acum fix sub ochii noștri? Fix în timpurile noastre și sub știința noastră?
Totuși zilnic mor oameni nevinovați.
Zilnic copii rămân fără un părinte sau fără părinți.
Zilnic părinți rămân fără copii. Este crunt.
Nu ne putem întoarce fața de la așa ceva. Ce putem face totuși? Asta este întrebarea.
Adevărații eroi nu apar la televizor.
Adevărații eroi sunt cei care își apără pământul cu mâinile goale, cu un scop prea nobil si prea înalt pentru vremurile noastre.
Adevărații eroi sunt cei care nu se dau bătuți, oricât de adverse sunt condițiile si vremurile. Cum este această bătrânică din Rusia care in fiecare zi iese în stradă pentru pace. Își pictează singură pancartele. Și deși milițienii ruși au mai escortat-o o data, ea nu se lasă.
Adevărații eroi sunt cei rămași in urma și care duc mai departe lupta.
Adevăratul erou este copilul care își mângâie mama în timp ce aceasta povestește plângând despre cum rușii i-au ucis soțul in timp ce încerca sa își ducă copiii intr-un loc sigur.
Adevărata eroină este această femeie care le spune soldaților ruși să meargă acasă, să se gândească la mamele și la copiii lor care plâng lipsa lor. Să se gândească la mamele care nu mai știu nimic de copii lor, aflați pe front.
Merită copiii și bunicii voștri așa ceva? Plâng noapte și zi, le spune ea. Al cui este fiul ce zace acum în pământ? Noi trăiam normal, aveam de toate. Noi nu v-am chemat aici. Voi sunteți oameni? Nu fiți ne-oameni! Plecați sau rămâneți să reconstruim țara. Și poate vă vom ierta!
Adevărații eroi nu apar la televizor. Și îmi doresc să nu mai avem eroi. Să nu mai fie nevoie de eroi. Îmi doresc să nu mai existe vreodată un astfel de motiv nefiresc pentru care oamenii să sufere.
Foto copertă articol: Esteban Lopez on Unsplash