Ieri, de Sfântul Andrei, a căzut prima ninsoare în București. Și fulgi mari și pufoși ne-au bucurat sufletele de copii!
Ne-am trezit la ora nouă și am fugit la fereastră, lipindu-ne nasurile de geam. La ora zece deja eram afară, ca să simțim primii fulgi topindu-se pe mâinile calde și pe limbă.
La ora unu, a urmat tura a doua. Am echipat-o și pe Sasha, cățelușa noastră. Matei și-a scos și el mașina la zăpadă, după care ne-am ocupat și de mașina lui tati. Am dezăpezit-o ( mai mult tati) și am încălzit-o. Am stat toți în mașina care stătea pe loc.
După o bulgăreală cinstită și sănătoasă, ne-am întors în casă. Matei a făcut o baie cu apă fierbinte, apoi am pregătit câte o ciocolată caldă pentru fiecare, sau cafea, după preferințe.
Am aranjat bradul. Instalația luminoasă și decorațiunile de Crăciun. Este primul an în care Matei împodobește bradul singur, cap-coadă și a ieșit minunat. Am stat alături, undeva în fundal, și l-am urmărit. Știu că pentru el nu a fost mare lucru, pentru mine a fost încântare pură. Ceva de care îmi voi aminti peste ani, cu siguranță.
Căldură avem, mâncare avem, ne-am decorat casa. Avem brad pentru Crăciun, cadourile pentru Matei sunt pregătite. Părinții noștri sunt sănătoși, noi suntem sănătoși, suntem împreună.
Imaginea îmi părea aproape idilică. Și i-am șoptit soțului ușor… Îți dai seama că acestea ar putea fi vremurile bune, de care vom fi conștienți abia ani mai târziu?
Probabil în vreo zece ani își va petrece prima ninsoare împreună cu prietenii. Probabil nu va mai împodobi bradul. Probabil nu va mai bea ciocolată caldă cu mine. Probabil…
Sursă foto copertă articol: Pinterest