M-am gândit mult înainte să scriu despre campania Balenciaga. Pentru că știți vorba aceea veche Și reclama negativă, tot reclamă este. Iar să le fac și eu reclamă, este ultimul lucru pe care mi-l doresc.
Drept vorbind, nu mi-am permis niciodată Balenciaga. Și nici acum nu îmi permit. Nu că ar fi acesta vreun obiectiv al meu în viață. Să mă scuzați, dar unele articole vestimentare ale lor, nu le-aș purta nici de m-ar plăti cu valoarea lor în aur.
Zilele trecute am dat voce unei povești care a atins foarte mulți oameni. Dar care, în același timp, a și rezonat cu și mai mulți oameni.
Povestea este despre o fiică, a unei mame. Și este o poveste ce poartă multă durere, pentru că așa cum și-au dat cei mai mulți seama, este povestea a două suflete, cu multă istorie de durere.
Mamele de fiice sunt fiicele unor fiice, unor fiice, unor fiice…. Povestea începe demult. De la prima mamă, de la care s-a tot transferat durere, de la o generație la alta. Unele dureri s-au procesat și s-au vindecat, altele au rămas.