Și a fost și prima zi de scoală. Ca o respirație profundă, pe care în sfârșit o eliberezi din piept și din abdomen.
Prima zi de școală schimbă totul. E unul dintre cele mai mari și evidente semne că bebelușul ce mai ieri stătea lipit de pieptul tău, acum e un copăcel, ce îți ajunge aproape până la brâu…
Nu mă înțelegeți greșit, nu plâng trecerea timpului, doar mă gândesc la el cu nostalgie. Și cred că acesta este unul dintre acele multe lucruri, pe care părinții le pot pricepe. Așa că nu voi încerca să explic prea mult sentimentul.
Mâine începem școala. Gata cu grădi, gata cu mai stau cinci minute. De acum, programul e program. A sunat clopoțelul, toată lumea la clasă!
Am văzut că florarii și-au pregătit deja florile. Le-au aranjat frumos în fața florăriilor. Și este o plăcere să le vezi!
Pe grupurile de părinți au început deja discuțiile: Luăm sau nu luăm flori? Ce luăm la început de an? Și sunt două tabere: Cei care consideră că un buchet de flori e șpagă și cei care nu consideră la fel. Bine, a doua categorie se împarte în mai multe categorii: buchete foarte mari, buchete cu trei flori, sau buchete de flori plus un cadou. Dar nu despre asta este vorba astăzi.
O să mai știe cum mă trezeam mult mai devreme ca să pregătesc sendvișurile atunci când plecam în excursie sau concediu?
O să își amintească că îl trezeam în ultimul moment, pentru a-l lăsa să doarmă cât mai mult?
O să își amintească cum nu mâncam prăjituri atunci când îl durea burtica, ca nu cumva să îi fac poftă? Zilele astea sunt înconjurată de torturi delicioase și prăjituri îmbietoare. Dar nu mănânc nici măcar pe ascuns. Rămân solidară.