Este mai ușor să aruncăm responsabilitatea în cârca altcuiva decât să ne asumăm consecințele faptelor noastre.

Vrem o schimbare certă dar care să nu pornească de la noi. Noi nu prea avem chef, suntem obosiți.

Vrem o lume mai bună, dar fără ca noi să facem ceva pentru asta. Lasă că nu-s eu de vină că-i marea plină de plastic, că doar nu eu singur am aruncat, nu?

Vrem conducători mai bun pentru țara asta, dar nu ieșim la vot. Nu, noi încă așteptăm candidații perfecți. Care probabil nu vor exista niciodată.

Vrem străzi mai curate, vrem o țară ca afară, dar nu ne jenăm să aruncăm ambalaje pe jos, în loc să le păstrăm până la primul coș de gunoi care ne apare în drum. Citește mai mult...

Se strecoară încet, pe nesimțite. Lupta nu este cinstită. Se poate observa doar dacă o privești cu atenție, dacă te oprești asupra ei. Schimbarea. Copilul mic se schimbă. Crește mare. Da, de la o zi la alta, gradual, dar în același timp, prea repede, surprinzător.

Până mai ieri nu ajungea la chiuvetă fără înălțător, iar astăzi trage singur apa după ce folosește toaleta. Care este de fapt măsura ta, timpule? De ce nu joci cinstit?

Nu se mai trezește noaptea pentru lăptic, din cauza unei dureri de burtică sau pentru un scutec care se cere schimbat. Cât de îndepărtate par aceste amintiri, deși parcă nu s-au petrecut acum multă vreme… Citește mai mult...

Este al treilea an în care petrecem revelionul acasă, singuri, doar noi trei. În primul an s-a întâmplat ca soțul să facă varicelă, și am fost nevoiți, asta a fost. Anul trecut ne-am dorit să petrecem timp împreună doar noi, așa că timp de trei zile ne-am plimbat prin București, apoi seara de Revelion am petrecut-o acasă.

Nu diferă foarte mult de o seară obișnuită. Nu ne uităm la televizor, eventual ne uităm la filme, pe programe dedicate. Mâncăm în jur de maxim ora opt, la zece jumătate copilul deja doarme. Ne uităm la seriale până la douăsprezece noaptea, când urmărim artificiile de la balcon. De la etajul nouă se observă foarte bine. Citește mai mult...