Am citit zilele trecute, pentru că mi-au picat cumva „pe mână”, gândurile unui tată, care începeau cam așa: ”  Nu vreau sa va mai aud /citesc, dragile mele mamici, ca va vaitati cat este de greu sa cresteti copilul, ca nu primiti ajutor de la noi, taticii, ca suntem lenesi, iresponsabili si ca ramanem copii toata viata noastra si, ca, de fapt, nu va cresteti numai copilul ci si pe tatal lor. Va suna cunoscut? Credeati ca nu stim ce dialoguri purtati intre voi cand nu suntem noi prezenti? Eu cred ca aveti mult mai multe bucurii decat noi in viata de parinte, bucurii care compenseaza cu varf si indesat toate nemultumirile voastre.” Sunt convinsă că nu sunt singura care le-a citit, pentru că au circulat în mediul online, așa că probabil știți deja despre ce vorbesc. Am simțit nevoia să îi răspund cumva, cu gândurile mele de mamă. Citește mai mult...

Tu ești sfânt printre sfânți, ești aproape de Dumnezeu. În seara aceasta, dacă vei trece pe la mine, vei găsi în ghete un „mulțumesc”. Te rog să îl iei și să il dai lui Dumnezeu. Îi sunt datoare de multă vreme.

Bună. Sunt Mamă de Matei.  Acum aproape două luni m-am decis să scriu un jurnal cu amintiri, în care să îmi notez fiecare trăire,sentiment, fiecare descoperire a copilului meu, peste care să revin cu drag și cu emoție, peste ani.

Am realizat că este dureros de frumos să fii mamă. Că există bucurii și provocări, noi, nemaiîntâlnite, unice și dificile. M-am întrebat de multe ori dacă ceea ce fac este bine, dacă procedez corect. Vremurile s-au schimbat și uneori nici sfatul mamei nu mai este de ajutor. Însă la fel de adevărat este că, un copil, nu poate fi crescut nici după carte. Citește mai mult...

Este prima oară când vă cer să dați share unui articol. Acesta. Vă rog să îi dati share, să ajungă cît mai departe, astfel încât toată lumea să afle adevărata autoare.

Știi ce i-a cerut copilul nostru lui Moș Crăciun? Să îl aducă acasă pe tati. De tot.