Știu că se întâmplă de multe ori să ne simțim vinovați pentru că nu reușim să le oferim totul copiilor. Sau măcar mai mult.

O casă mai mare, o școală mai bună, haine mai frumoase, jucării mai multe, vacanțe mai dese sau în locuri exotice.

Probabil oricât de înstăriți am fi, întotdeauna va exista un mai mult sau un mai bine.

Așa că nu vă faceți mustrări de conștiință. Vă străduiți să le oferiți tot ce e mai bun, după posibilități, iar asta este de ajuns.

Știm că întotdeauna copiii vor cere mai mult. Pentru că asta este treaba lor. Să ceară, căci altfel cum ar primi, nu-i așa?

Copilul mic plânge atunci când îi este foame. Așa cere el mâncare.

Copilul mic plânge atunci când nu o simte pe mama aproape. Așa cere el afecțiune.

Apoi copiii cresc, iar solicitările lor se mută de la nevoile de bază la nevoile care îi ajută să se dezvolte. Jucării, haine, ore întregi la locul de joacă.

Și copiii fiind, încă nu reușesc să stabilească ce le face bine și ce nu le face bine. Mai ales când unele lucruri sunt atât de îmbietoare și oferă plăcere imediată: dulciuri, jucăriile noi, statul până târziu, ore întregi de ecran.

Așa că, deși ți-aș pune lumea la picioare, copile, nu am să o fac, chiar de voi putea vreodată, căci…

Te iubesc atât de mult încât nu îți voi da mereu, tot ceea ce îmi vei cere. Astfel încât vei putea să fii fericit chiar și atunci când vei avea mai puțin.

Te iubesc atât de mult încât nu îți voi da mereu, tot ceea ce îmi vei cere. Astfel încât vei putea să observi și să fii atent și la dorințele celor din jurul tău. Să înveți că nu este doar despre tine.

Te iubesc atât de mult încât nu îți voi da mereu, tot ceea ce îmi vei cere. Astfel încât să nu trăiești doar pentru a avea, ci și pentru bogăția sufletului.

Te iubesc atât de mult încât nu îți voi da mereu, tot ceea ce îmi vei cere. Astfel încât să te bucuri la fel de tare atunci când dăruiești, ca atunci când primești.

Te iubesc atât de mult încât nu îți voi da mereu, tot ceea ce îmi vei cere. Astfel încât să accepți că uneori nu se poate, să fii dezamăgit, dar să nu fie un capăt de țară pentru tine.

Te iubesc atât de mult încât nu îți voi da mereu, tot ceea ce îmi vei cere. Astfel încât să înveți cum să muncești pentru ceea ce îți dorești, și să înveți valoarea lucrurilor.

Te iubesc atât de mult încât să știu că a-ți oferi tot ceea ce își dorești este ca și cum aș pune prea multă apă la rădăcina unei plante. Planta s-ar îneca și s-ar ofili.

Te iubesc prea mult ca să îți ofer totul. Pentru că dacă ți-aș da tot ceea ce îți dorești, nu ai putea să crești, nu ai putea să înflorești.

Sursă foto copertă articol: 500px via Pinterest