Dacă suntem recunoscători pentru ceea ce avem și pentru ce trăim, nu înseamnă că ni se anulează dreptul la a ne plânge greul. Dar cred se întâmplă, mi se întâmplă și mie, să ajungem să mulțumim pentru ce avem, abia când ne este cel mai greu.

Este ca un exercițiu de recunoștință, dacă vreți, la final de an. Să mulțumim pentru ce avem, pentru ce putem, pentru cine suntem, cu cine suntem.

Să nu uităm să fim recunoscători pentru ceea ce avem, la care alții poate doar visează.

Am avut o listă de dorințe pentru Moș Crăciun. Să vă spun ce mi-am dorit:

*Un somn neîntrerupt, de minim opt ore

*Ca ziua să aibă măcar trei ore în plus, față de cele 24

*O ciocolată pe care dacă o mănânc, mă scapă de minim cinci kilograme

*O oală care să gătească singură, de la cap la coadă.

Nu am primit nimic din toate astea.

Dar am primit sănătate.

Dar am primit timp petrecut cu cei la care țin.

Și recunoștință pentru cât am avut putere și ocazia să fac anul acesta.

Cred că este foarte important să mai mulțumim din când în când pentru ceea ce avem, chiar dacă nu este tot ceea ce ne dorim să avem. Să nu ne rugăm doar cerând, să mai facem Rai din ceea ce avem.

Să nu uităm să fim recunoscători pentru ceea ce avem, la care alții poate doar visează…

Photo by Daiga Ellaby on Unsplash