Minune cu zâmbet larg și poznaș,

Că ne luminezi și ne colorezi viața, zi de zi, știi deja. Că te-ai născut din iubire și crești în iubire, iarăși știi. Și cred că ai observat că scopul fiecărui gest al nostru, este să ne asigurăm că te simți iubit de noi, părinții tăi.

Nu te-am adus pe lume ca să ne alini bătrânețile sau ca să umpli vreun gol al sufletelor noastre. De fapt, nu noi te-am adus pe tine pe lume, ci tu ai hotărât să cobori din cer pe pământ și să ne alegi tocmai pe noi, să îți fim sprijin și călăuze în aventurile ce vor urma.

Nu ne vom aștepta să fii primul din clasă, nu iți vom cere să cunoști 5 limbi străine, pian și vioară, ori să fii olimpic la fizică. Nu îți vom incărca umerii cu visurile noastre nerealizate și nici nu te vom sili să fii altcineva decât ceea ce îți dorești să fii. Te vom lăsa să fii tu, așa cum noi nu am fost.

Un singur lucru ne dorim de la tine. Să fii copil. Să privim magia copilăriei în ochii tăi mari și inocenți. Să îți creezi lumea ta de eroi și aventuri, să te joci, să râzi, să visezi, să speri, să crezi în existența binelui care învinge răul.

Să mai alegi o carte, din când în când, în locul jocurilor pe calculator. Să savurezi cu plăcere plăcinte și cozonaci, nu doar chips-uri și  dulciuri din supermarket.

Grija ta să fie joaca de după teme, și nu ultimul model de telefon ori nu mai știu ce firmă de haine. Statusul de pe facebook să fie despre o invitație la un meci de fotbal cu prietenii și nu despre o iubire neîmplinită la 10-12 ani.

Să aștepți cu nerăbdare vacanțele la bunici, să alergi desculț în iarbă, să iubești animalele și pământul, ploaia și curcubeul. Să înveți să mergi pe bicicletă, să te julești în genunchi, să te dai cu sania pe derdeluș, să faci promoroacă pe fular, însă să nu te înduri să intri în casă. Să mergi la colindat și să trăiești bucuria sărbătorilor în familie.

Să nu te grăbești să crești, copile. Vei avea timp pentru toate, însă dulceața copilăriei, doar acum o poți gusta. De gustul ei îți vei aminti cu drag peste ani, atunci când vei fi om mare, și în zadar vei mai tânji după ea.

Timpul zboară asemeni petalelor unei păpădii mângâiată de vânt, și pe nesimțite, la fel zboară și copilăria ta.

Cu nemăsurată dragoste,

Mama și tata