Rucsacul plin cu vise

20 septembrie 2017
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
0

 

-Emma, trezeste-te ! Este ora 11 deja! Cât mai ai de gând să dormi? Este miezul zilei….
O aud pe mama, dar nu îi răspund și mă întorc cu spatele către fereastră unde soarele parcă sparge geamul cu lumina lui puternică. Închid ochii și îmi trag pătura pe cap. Mă întorc la tata, în vis.
Stăm amândoi pe o bancă și mă privește cu ochii lui blânzi. Cât de dor îmi este… Mă întreabă ce am mai făcut, cum e la școală, dacă am prieteni. Urăsc liceul, nu sunt genul de fată populară, noroc cu orele de matematică și informatică care mai îndulcesc viața de liceană. Tata râde ușor și mă dojenește…
Dacă ai fi aici, tată, ce ușor ar fi totul….
Pe tata ultima oară l-am văzut când aveam zece ani. Îmi aduc aminte perfect. Ploua cu picături mari și reci. În ochi îmi jucau lacrimi mari și tremurânde, dar mă încăpățânam să nu le permit să se rostogolească pe obraji. Eram puternică, imi spunea mereu, eram puternică pentru mine si pentru mama. Și-a așezat șapca neagră pe cap, m-a îmbrățișat puternic, parcă mai strâns ca niciodată, și ca de obicei, m-a rugat să fiu cuminte până când se va întoarce. Apoi a sărutat-o pe mama, care plângea ( ea nu era puternică, nu a fost niciodată), a ieșit pe ușă, iar eu am fugit repede la geam să îl urmăresc ascunsă după perdea, crezând că nu mă vede. Dar el știa că sunt acolo și de fiecare dată mă saluta ducând mână la tâmplă, așa cum fac soldații. Salutul său este ultima amintire care mi-a rămas.
Au trecut opt ani de atunci. Opt ani de așteptare, opt ani de vise chinuitoare, după-amiezi întregi petrecute în spatele geamului, urmărind fiecare mașină de pe stradă.
Dar acum tata e atât de aproape mine, pot să ajung la el oricând doresc, în visul meu, așa că mai dorm puțin. Sunt iarăși o fetiță.
Am rucsacul în spate plin de vise… Este atât de multă fericire în sufletul meu în momentul acesta, încât mintea tace și se bucură.

M-am ridicat din pat leneșă, apoi am mers la baie și am aruncat pijamalele în coșul de rufe. Am răsucit robinetul iar apa a potolit mai întâi toate smocurile de păr care mai devreme porneau în toate direcțiile, apoi a ajuns pe gât, pe spate, și în sfârșit, pe tot corpul și m-a înviorat de-a binelea. Am ieșit din baia încă aburindă și mirosind a trandafiri și portocale, și am îmbrăcat halatul alb și pufos iar părul ud l-am prins într-un prosop ca un turban. Așa se începe o zi bună!
O aud pe mama trebăluind la bucătărie. E trecut de ora 12, de mic dejun nu poate fi vorba, dar mirosul de cafea este inconfundabil.
-Neața mama. Îi sărut obrazul stâng și mă alint lângă ea ca un pisoiaș.
-Este miezul zilei deja! Nu știu cum poți dormi atât de mult! Hai să mănânci. Ți-am pregătit o omletă cu parmezan, îmi spune ea blând.
-Ești cea mai tare mama! Îi ofer un zâmbet de copil fericit.
Mama doarme câteva ore pe noapte de ani buni. Cam de când îl așteaptă pe tata să se întoarcă. Încă mai crede că se întoarce. Nu poate accepta altă idee. Cei opt ani de gânduri, de vise, de lacrimi, de disperare și de speranță au apăsat-o atât de tare, încât acum mai este doar o umbră a celei ce a fost o dată. Ochii sunt cei care mai amintesc de vremurile din trecut. Ochii au rămas la fel de frumoși, dar ridurile săpate de plâns și griji, poziția ușor aplecată a corpului, tresărirea ușoară la fiecare zgomot, toate îi trădează suferința. Dacă s-ar aranja, dacă ar folosi un anticearcăn și un blush , sigur ar ascunde semnele îngrijorărilor. Dar ei nu îi arde de așa ceva și ce nevoie ar avea să facă asta?, vine întotdeauna răspunsul ei imediat.
După ce am discutat știrile zilei, despre școală și despre cum a fost săptămâna ei la serviciu, mi-am uscat părul lung și ondulat ( mă gândesc să mă tund în curând, nu are nici un sens să mă chinui după fiecare baie), și am schimbat halatul pufos pe o pereche de pantaloni scurți și un tricou lejer. Tot părul rebel a ajuns prins într-un mare coc ciufulit.
Cu o jumătate de cană de cafea cu lapte, mă așez la birou și pornesc calculatorul. Căsuța de e-mail sună harnică, am 10 e-mail-uri noi. Anunțuri, oferte, reclame, factura de lumină iar ultimul este un mesaj de la el.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.