Recunoștință ar trebui să fie cuvântului anului 2020. Știu că anul ăsta ne-a lovit teribil, dar este posibil ca și anul următor să fie la fel. La fel de greu.
Recunoștință în primul rând către oameni, către cei din jurul nostru. Am văzut ce înseamnă să fim departe când noi aveam nevoie să fim aproape.
Recunoștință pentru aparent cele mai „simple” meserii. Am văzut cât de vitale sunt pentru economie și pentru noi, oamenii, pentru a ne asigura viața de zi cu zi. Curieri, casieri, transportatori de marfă. care ne-au asigurat mâncarea, alimentele de bază. Drojdia și hârtia igienică 😀
Recunoștință pentru angajatorii care au făcut tot posibilul să nu renunțe la nici un om, care s-au înscris la tot felul de programe de susținere și care s-au reinventat de dragul angajaților. Care au făcut profit doar pentru a susține zeci sau sute de familii.
Recunoștință pentru angajații care au lucrat mult peste program fără să fie plătiți, doar pentru a depăși perioada asta atât de dificilă, la nivel mondial.
Recunoștință pentru contabilii ale căror nopți au fost albe, pentru a putea ține pasul cu toate schimbările și termenele. A fost un an teribil de greu pentru ei, vă asigur.
Recunoștință pentru oamenii de bine care au ajuns în cele mai izolate colțuri ale lumii, Pentru că cei mai afectați de pandemie și de căderea bruscă a economiei, au fost oamenii cei mai vulnerabili. Bătrâni care nu aveau pe nimeni, copii, persoane fără venituri.
Recunoștința mea se îndreaptă în primul rând către voi, pentru că ați fost aici. Către familia mea, copilul meu și soțul, pentru că am făcut o echipă bună și am reușit să depășim, mai greu sau mai ușor, provocările anului ce tocmai se încheie.
Recunoștința voastră către cine merge astăzi, la final de an? Nu vă sfiiți să le spuneți Mulțumesc. Înseamnă mult. Cu atât mai mult, într-un an ca acesta.
La mulți ani!