Recenzie „Zuleiha deschide ochii”

3 ianuarie 2019
Postat de Mamă de Matei în Colțul de lectură
1
Recenzie "Zuleiha deschide ochii"

Recenzie „Zuleiha deschide ochii”

Începând de astăzi în fiecare zi de joi, veți găsi pe blog recenzia unei cărți. De asemenea,fiecare a treia joi a fiecărei  luni va fi dedicată unui autor român, pe cât posibil autori contemporani. Și astfel demarez un nou proiect pe blog Un autor român pe lună. 🙂

Deoarece este ultima carte citită, iar amintirea emoției încă îmi mai gâdilă pielea de câte ori mă gândesc la ea, prima recenzie din acest an este dedicată romanului de debut „Zuleiha deschide ochii”-Guzel Iahina. Ei bine, așa debut să tot ai!

Cartea este magistrală! A urcat rapid în topul cărților mele preferate. Să vă spun și de ce.

Detaliile povestirii sunt atât de minuțioase dar în același timp atât de concrete și lin înșirate, încât nu cred că va putea vreodată vreo ecranizare să surprindă toată emoția, atmosfera, specificul fiecărui personaj.


Povestea este foarte bine construită și structurată. Ți se prezintă o situație, întâmplare la care se tot adaugă altele. Nu te muncești să îți aduci aminte vreun element al poveștii și nici nu stai pe gânduri ca să faci legături cu pasajele trecute, ca să poți să pricepi ansamblul. Citești absorbit cu totul în poveste, parcă ai fi acolo, în cadrul de prim plan al acțiunii.


Eroina principală este o tătăroaică care este deportată în Siberia. Singură, fără soț sau alte rude, este dezrădăcinată de casa în care trăise atâta amar de vreme.  Inevitabil te pui în pielea ei și te întrebi:”Cât poate duce un om?!” Și pe măsură ce dai pagina, îți dai seama că multe! Și te uiți apoi asupra ta și îți dai seama că ești mult mai aproape de visul tău. Și parcă mai prinzi puțin curaj. Și își vine pe log să ridici o rugăciune către Dumnezeu și să îi mulțumești că nu ți-a dat să trăiești astfel de vremuri și să fii recunoscător pentru tot binele care te-nconjoară, dar pe care nu-l apreciezi.

Zuleiha este mama a patru îngeri. Patru fetițe. I-au murit imediat după naștere. Și cu toate acestea, își duce soarta pe picioare și după o jumătate de an a trecut prin chinurile foamei, a frigului, al spaimei, după ce moartea o mângâie și o mai lasă pe pământ, aduce pe lume un băiețel, pe Iusuf cu toată încrederea în viață. 


Romanul are un final deschis. Nu sunt mare fan al finalurilor deschise, însă respect decizia și viziunea autorului. Mă mai gândesc de asemenea că ar putea să urmeze volumul doi, ceea ce nu ar fi deloc rău. 


Perseverență, prejudecată, putere, credință, fantomele trecutului, speranță, acceptare, comunitate, iubire. Povestea în câteva cuvinte, adunate în patru sute de pagini. Nu e de ratat. O să vă schimbe ceva acolo, pe dinăuntru, în inimă sau în minte…

 

Recenzie "Zuleiha deschide ochii"

Recenzie „Zuleiha deschide ochii”

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.