Am citit de curând pentru prima dată o carte scrisă de Stephen King. Și se pare că am reușit să o aleg pe cea mai înfricoșătoare. Însuși autorul susține că Cimitirul Animalelor este una dintre cele mai înfricoșătoare cărți scrise de el, dacă nu chiar cea mai terifiantă.
Este o poveste tragică, înfricoșătoare, plină de suspans și neprevăzut.
În prima parte a cărții ai impresia că ce a fost mai înspăimântător a trecut, și parcă, hei, nu a fost chiar atât de rău. Dar pe măsură ce lucrurile avansează, nu îți poți închipui cât de departe pot merge personajele. Și cu cât te aproprii de final, cu atât mai mult citești cu piele de găină sau simți nevoia de o pauză, căci parcă este prea mult.
Doctorul Louis Creed are un loc nou de muncă și se mută împreună cu familia în orășelul Ludlow din Maine. Casa este frumoasă. Vecinii sunt prietenoși. Iar în spatele casei proprietatea lor cuprinde și o bucată de pădure verde, numai bună pentru drumeții și joacă.
Drumul atât de liniștitului orășel este zilnic străbătut de camioane imense, și nicio ființă vie nu le-ar scăpa cu viață dacă s-ar găsi în calea lor. În plus, în pădurea de lângă casă există un vechi cimitir de animale. Cimitirul are darul de a-i readuce la viață pe cei decedați și îngropați acolo. S-a întâmplat cu diverse animale, dar și cu un om, care s-a întors cu totul altfel.
Atunci când pisica familiei este găsită moartă, vecinul lui Louis, Jud Crandall, îl sfătuiește pe Louis să nu spună nimănui despre această întâmplare, deoarece are o soluție.
Știe un loc în care animalele moarte și îngropate acolo se vor trezi a doua zi la viață și vor arăta la fel ca și până acum. Poate că se vor comporta un pic mai ciudat, dar totuși vor fi ca vii. Motanul se întoarce acasă, dar are un miros îngrozitor, este leneș, și omoară tot ce este în jurul său, lucru pe care nu-l făcea înainte.
Apoi un șir de evenimente are loc. Din ce în ce mai grave și mai dureroase. Și în ciuda faptului că a fost avertizat de atâtea ori și a văzut cu ochii lui cum se transformă lucrurile după ritualul din cimitir, doctorul a continuat să facă pe Dumnezeu. Și uite că nimeni nu îi ia locul lui Dumnezeu, deoarece în carte se întâmplă ce se întâmplă.
Se spune despre Cimitirul animalelor că este povestea care îl sperie până și pe autor, Stephen King, care era asa speriat de propria lui carte încât îi era frica să o mai scrie.
Mie mi-a plăcut cartea, o recomand consumatorilor de acest gen. Este una dintre cele mai mari și mai bune scrieri ale sale, dar și una dintre cele mai terifiante. Nici nu-i de mirare faptul că povestea a fost deja adaptată pentru trei scenarii de film. În 1989, 1992 și 2019.
Credit foto: Cititor de Weekend care are desigur o recenzie la fel de faină ca și fotografia.