Treaba asta cu politically correct a devenit cam același lucru cu egalitatea dintre bărbați și femei: egalitatea a ajuns să împovăreze și mai mult femeile. 

Toată lumea poate să observe că femeile, mai ales cele care sunt și mame, nu a aceeași șanse ca bărbații. Am pățit-o eu, pe propria piele, când mi-am căutat de lucru după ce copilul meu a făcut doi ani.

Aveți un handicap prin faptul că trebuie să luați copilul de la grădiniță. Dacă se îmbolnăvește rămâneți acasă. Dacă nu doarme noaptea, a doua zi veți fi obosită la serviciu și nu veți da randament. Asta mi-a spus un posibil angajator, în urmă cu 5 ani.

Politically correct devine nedreptate socială, aplicată majorității.

Suflăm prea tare în ciorbă, suflăm prea tare în iaurt, ca nu cumva să ne ardem. Sau să ardem pe altcineva.

Și îmi vin în minte scandalul imens cu arbitrul care a diferențiat între doi jucători ce stăteau pe bancă, referindu-se la el negrul. Acum desigur, variante or fi fost. Cel mai înalt, cel cu părul creț, cel teneși galbeni. Habar nu am. Dar a fost clar pentru toată lumea că omul a vrut să jignească. Însă conform Politically correct arbitrul trebuia sancționat.

Îmi amintesc și de cazul recent al concursului de înot, feminin. Unde câștigătoarea a fost Lia Thomas, care este transgender. Adică un corp de bărbat a concurat cu corpurile unei femei. Și câștigat la diferență de 38 d secunde. Diferențele au fost uriașe. Foarte clare. Lupta nu a fost dreaptă. Nu s-au măsurat același forțe. Însă conform Politically correct  Lia Thomas, a fost declarată câștigtoarea. Fotografia de pe podium este mai mult decât grăitoare.

Mă uit la fotografie și la diferența fizică dintre locul unu și locul trei. Parcă ceva este la nelocul lui. Chiar și cu locul doi, pare că este diferență…