Aproape de când Matei a venit pe lume, am început să căutăm cântecele și poezioare cu care să ne distrăm. Așa că am dat un search pe youtube „cântecele și poezioare pentru copii” și ce am găsit?…. Foarte multe versuri care vorbesc despre… bătaie. Nu despre iubire, nu despre floricele, ci despre minciună, furt, pedepse și bătaie.
Laitmotivul în poezia noastră de folclor este bătaia. Părinții și bunicii noștri au crescut cu ea. Cu bătaia. Aia ruptă din Rai. Și chiar și noi, părinții de astăzi. Pariu că măcar o dată ați auzit că „bătaia e ruptă din Rai”, „eu te fac, eu te omor” sau „unde dă mama, crește”. Voi de câte ori le-ați spus asta copiilor, la nervi chiar? Sper că niciodată, ba chiar îmi plac să cred că părinții zilelor noastre nu cred în forma aceasta de educare.
Dar să ne întoarcem puțin în timp. Iată una dintre strofele copilăriei mele… „Tica, tica, tica/ M-a bătut mămica”… Poezioară în care chiar din strofa a doua se ajunge la bătaie pe motivul „C-a mâncat pisica/ Toata mâncărica”. Să facem un exercițiu de imaginiație. Copilul stă la masă. Mama vine să verifice farfuria „Păi cum adică nu ai mâncat tot?! Cum adică a mâncat pisica?!??” Jap-jap, două palme. „hai, la școală cu tine!” „Și am plecat la școală/Cu burtica goală”. Păi ce alt final ar fi putut avea această situație atât de gravă?
Apoi, vă mai amintiți cântecelul cu batistuța? „Am pierdut o batistuță,/ Mă bate mămica” -iată, din nou, chiar din primul vers se vorbește de bătaie. Al doilea vers „Cine are să mi-o deie,/ Ca-i sărut gurița”. Deci copilul va săruta pe oricine, pentru batistă?! Ok…
Să mai amintesc de Zdreanță, care fură, s-au de piticul care se îneacă într-un ibric? Un pitic atât de mic/ Făcea baie într-un ibric/ De săpun s-a împiedicat/ Și piticul s-a înecat/ Vai, vai, ce păcat/ Că piticul s-a înecat.” Aceasta este toată poezia. Ce sens are? Ce învățăminte culegem? Să nu ne mai spălăm? Poate nu înțeleg eu bine…
Ușor ne apropiem de zilele noastre… Sigur ați auzit de Boroboață și de boroboațele lui. Deși acolo pot să înțeleg poate, pentru că până la final, se dovedește a fi băiat cuminte și silitor, iar mesajul ar putea fi că boroboațele pot fi doar o etapă, pentru ca ulterior copilul să se cumințească. Cel mai „tare” de departe mi se pare cântecelul cu moșneagul și băbuța, care atenție, este încadrat la cântecele pentru grădiniță! Zice așa: „A vrut o băbuță”: „A fost odată ca niciodată/ S-a gândit băbuța să se îmbogățească/ Și-a chemat găina, ouă să clocească/ Pui, pui, pui/ Pui, pui, pui/ Lunecuș afară, baba cam distrată/ A căzut pe cloșcă și-a turtit-o toată./ Vai, vai, vai/ Vai, vai, vai./ Când se-ntoarce moșul din pădure acasă/ Întreabă pe babă: „ce-i cu averea noastra?”/ Ce-i? ce-i? ce-i?/ Ce-i? ce-i? ce-i?/ Supărat moșneagul înșfacă nuiaua/ Și cheamă pe babă să-i scuture mantaua/ Na! Na! Na!/ Na! Na! Na!/ Hei! Și-au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.” Deci asta înseamnă să trăim fericiți până la adânci bătrâneți? Iarăși, poate nu înțeleg eu bine mesajul…
Ideea este că trebuie să fim foarte atenți ce cântecele și ce poezioare transmitem generației următoare. Ar trebui să oprim violența asta pe care o tot moștenim și o dăm mai departe din generație în generație. Veți spune poate că nu contează prea mult și că nu are cum să influențeze subconștientul și creșterea copiilor noștri. Poate că da , poate că nu, dar noi am renunțat din start la ele. Mai bine un cântecel inventat pe loc de părinte sau unul în limba engleză, în locul violenței care își face prezența încă din al doilea vers.
Bătaia noastră din folclor este ruptă din… copilăria unor părinți bătuți și ei la rândul lor de alți părinți, bătuți de alți părinți, bătuți de alți părinți…