Multe lecții ne-au învățat vremurile pe care le trăim acum. Și ne vor mai învăța, iar lumea, așa cum o știam, cu siguranță se va schimba. Ce urmează? Să dea Dumnezeu să fim sănătoși și vom vedea…

Vremurile pe care le trăim ne-au arătat, că ne place sau nu, cât de dependenți suntem unii de ceilalți. Suntem dependenți de familiile noastre, de prietenii, noștri. Asta știam deja.

Dar iată cât de dependenți suntem de străini, de cei pe care nu îi cunoaștem, de societate.

Pentru că sănătatea noastră depinde de sănătatea lor, a celor care merg pe stradă, a vecinilor pe care nu i-am salutat niciodată, a oamenilor de la piață sau din supermarket, a colegilor de la serviciu, a vânzătorilor, a tuturor deci.

Pierim toți sau mergem mai departe împreună. Pe cont propriu nu se (mai) poate.

Este o frază care mi-a rămas în minte din rugăciunea lui Papa Francis pe care a rostit-o în timp ce se ruga pentru omenire, singur, în Piața goală, Sfântu Petru, din Roma, astăzi 27 martie, 2020. Cuvinte simple, dar cu o atât de mare greutate morală, socială, spirituală încât merită să le agățăm de tăblia patului, să fie primele cuvinte pe care să le avem în gând dimineața.

„Ne-am trezit înfricoșați și rătăciți. Asemenea discipolilor din Evanghelie am fost luați prin surprindere de o furtună neașteptată și furioasă. Ne-am dat seama că suntem în aceeași barcă, toți fragili și dezorientați, dar în același timp importanți și necesari, chemați cu toții să rămânem împreună, având toți nevoie să ne aducem mângâiere unii altora.

Pe această barcă… suntem cu toții. Asemenea acelor discipoli care vorbesc într-un glas și spun înfricoșați: «Pierim», și noi ne-am dat seama că nu putem merge înainte fiecare pe cont propriu, ci numai împreună”

~ Papa Francis, 27 Martie 2020,
rugându-se pentru omenire.
Singur, în Piața Sfântu Petru din Roma. ~

Stați acasă, sănătoși, ca să ne putem îmbrățișa cât mai curând…