Pentru ziua în care îmi va fi dor…

30 mai 2017
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
0
  1. Știți funcția aceea a Facebook-ului de a aduce amintirile în notificări? „Acum un an se întâmpla cutare lucru…”  Amintirea mea de acum un an este despre un dolofan care abia exersa primii pași. Astăzi abia reușesc să țin pasul cu el, este într-o viteză continuă iar noi doi ne întrecem mai ceva ca la curse: eu sunt tot tipul în spatele lui, încercând să îl prind din urmă.

În aproape doi ani am avut câteva momente în care mi-am zis  că nu  mai pot, că abia aștept să crească un pic mai mare și să mănânce în siguranță, fără de a avea grija că se poate îneca, sau să pot să înghit liniștită bucățica mea de mâncare fără să se cațere cineva pe mine, ori să merg la baie pentru un pipi dus până la capăt. Sper să știți despre ce vorbesc, să nu fiu vreo ciudată :))).

Și totuși, iată că a crescut și că doi ani s-au dus ca gândul. Când au trecut, Dumnezeule? Și acum îmi doresc să fi mă fi bucurat mai mult de fiecare clipă împreună, de fiecare trăznaie, de fiecare zâmbet ghiduș care preceda o năzbâtie pentru că ce este timpul? O pocnire din degete, un gând, o adiere…

Ziua de astăzi se duce și nu se mai întoarce.  Sigur că nu putem fi în permanență zen ca părinți, dar în momentele grele, dificile, amintiți-vă că timpul nu este de partea noastră, trece mult prea repede și că într-o zi o să vă fie dor.  Într-o zi o să fie liniște, o să aveți suficient timp liber, timp pentru voi, dar o să vă fie dor.  Toate au un preț.

Așa că eu o să îmbrățișez vremea de azi, o să țin cu dinții de „acum” și voi îngheța în inima mea….

  • fiecare bătaie în ușa de la baie și chicotele de dincolo atunci când îl rog să nu mai bată.
  • fiecare mama spus la aproape fiecare 5 secunde.
  • moaca plângăcioasă atunci când ceva nu îi este pe plac.
  • mânuță pufoasă pe fața mea atunci când se cuibărește în brațele mele
  • desenul de pe peretele din bucătărie, care va rămâne Operă de Artă în Sufletul meu
  • acel „lipa-lipa” care se aude din dormitor după ce se trezește.
  • tălpile lui pufoase pe care le-aș săruta într-una
  • dințișorii mici și albi, depărtați și inegali, dar atât de perfecți
  • entuziasmentul și uimirea din privire atunci când descoperă ceva nou
  • fațuca liniștită atunci când doarme
  • ochiii de înger care îmi alungă orice tristețe
  • mângâierea care îmi vindecă orice rană
  • fericirea lui care îmi înseninează viața.

Ca să îmi fie provizii pentru acele zile în care o să îmi fie dor…

 

 

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.