Dragă doamnă de pe stradă, din parc, din supermarket, și din oricare alt loc în care ies cu cel mic, apreciez  grija ta pentru modul in care îmi cresc copilul. Observ că ești atentă la fiecare detaliu și mă atenționezi, uneori pe un ton deranjant, că ceea ce fac eu este greșit. Nu aș avea nimic împotriva sfaturilor tale, dar vezi tu, nu știu cât de informată ești despre diversificare, despre particularitățile copilului meu, și dacă te mai afli în spatele casei de marcat, unde scanezi produse și nu într-un cabinet medical îmbrăcată  în halat alb, cu atât mai mult, permite-mi să nu te iau în seamă. Și dacă mi-ai cere să îți întorc favoarea, ți-aș recomanda să mai lucrezi la educație, deoarece să îți dai cu părerea neîntrebat ,despre ceva ce nu te privește, se numește  proastă creștere.

Pentru că nu aș vrea să critic la fel ca tine , fară să și argumentez, dă-mi voie să îți explic de ce nu găsesc utile”sfaturile tale ”.

1. Poziția obligatorie de bebeluș în brațele părintelui. Ei bine, copilul meu, deși are 4 luni jumătate, nu ii mai place să stea pe spate. Este curios, și își dorește să vadă lumea de pe umerii mei.  Așa se simte el comfortabil. Deci nu este  chinuit și nici maltratat ( da, mi s-a reproșat și așa ceva !!! )

2. Căciula. Vara afară sau iarna în casă. Stimată doamnă, nu cresc un extraterestru. Este și el un om ca și noi toți. Numai că este mai mic. Doamne ajută că la mine în casă nu bate vântul și nici nu plouă. Din același motiv, îl îmbrac doar în body si pantaloni. Atâta timp cât noi stăm în casă în tricou, nu văd de ce el ar purta ceva mai gros.
3. Nu îi mai oferi pufuleți, bombonici sau alte alimente. În primul rând, de ce ar mânca de la străini? Și în al doilea rând, te-ai gândit că poate încă nu mănâncă așa ceva? Decizia îmi aparține mie, la ce vârsta îi introduc mâncarea solidă în alimentație. Apoi, dacă lăpticul îi este de ajuns, pentru ce să începem diversificarea? Va avea la dispoziție o viață întreagă să mănânce de toate.
4. Copilul este slab, deci nu îl hrănesc suficient. Sigur, până nu demult, imaginea unui copil sănătos era un copilaș care semăna cu un cățel shar-pei. Adică grăsun, cu multe cute. Acum însă, se știe foarte bine că nu cantitatea contează, ci calitatea. Mai mult, fiecare  are ritmul lui propriu de dezvoltare, deci nu trebuie să se încadreze în tiparele știute de dumneata.

Ar mai fi multe de spus, însă eu un singur lucru aș vrea să punctez. Până acum, nu mi s-a întâmplat ca un bărbat să îmi facă vreo observație referitoare la copilul meu. Asta înseamna că cele mai multe persoane „binevoitoare” sunt femei, care dacă au fost  măcar o dată mame, cu siguranță cunosc sensibilitatea crescută a unei proaspete mămici. Și tocmai din acest motiv, indignarea mea este cu atât mai mare, pentru că aici m-aș fi așteptat să găsesc înțelegere.

Prin urmare, stimată doamnă, eu nu contest că poate intenția este de a ajuta, dar crede-mă că spunându-i unei femei, posibil măcintă de îngrijorarea că poate nu va fi o mamă bună, că este iresponsabilă, nu reușești decât să îi alimentezi starea și așa, iritată. Pe românește, nu faci decât să o enervezi. Și fix de asta nu are nevoie acum. Chiar și o simplă vorbă are puterea de a tulbura o persoană, deci crezi că poți să îți asumi posibilul impact al cuvintelor tale?

Așadar, nu mai interveni decât dacă  observi un comportament indecent, vulgar sau agresiv. Dacă simți neaparat nevoia de a spune ceva, mai bine oferă o vorbă bună sau o alinare. Pentru că de asta avem nevoie. De o încurajare, ca de la mamă la mamă.

PS. Nu uitați că ne întâlnim  și pe Facebook, pe pagina http://www.facebook.com/MamadeMatei