În zilele noastre atenția e din ce în ce mai mult îndreptată spre copii. Și asta este minunat. Ne interesează și ne preocupă dezvoltarea lor. Cu ce se joacă, la ce fel de desene se uită, ce fac la școală.

Asta în cazurile bune. În care părinții se implică, reușesc să își facă timp în programul lor, tot mai plin, tot mai ocupat, tot mai stresant.

Pentru că sunt și cazurile în care părinții sunt și ei tot niște copii mai mari care nu au resursele necesare, care nu știu mai mult. Care nu pot mai mult. Care au avut greutăți de când se știu. Cărora apropierea și afecțiunea sunt dificil de gestionat.

Și eu știu ce înseamnă greul. Să lucrezi în două locuri deoadată, să mergi la școală la zi, și să ai copil mic. Este foarte, foarte greu.

Părinții sunt steaua călăuzitoare a copiilor lor. Citiți propoziția asta de câteva ori, până se așează.

Părinții sunt steaua după care copiii se ghidează în viață. Fie că vrem să acceptăm sau nu, să înțelegem sau nu. Pentru că primii ani de viață lângă părinte se petrec. Cei șapte ani de acasă chiar sunt definitorii.

Ce se așează până la doi ani în materie de afecțiune, este o matrice care se va tipări foarte adânc în mintea copilașului. Și va fi punctul de plecare în stabilirea relațiilor de viitor adult. Îi programează viitorul.

Părinții sunt steaua călăuzitoare a copiilor lor.

În absența unei stele călăuzitoare, copiii vor căuta orice luminează câtuși de puțin în întuneric. Fie că este vorba despre colegi de clasă, profesori, mentori, sau anturaje nu tocmai benefice. Fiecare copil cum poate, și cum are norocul sau ghinionul să nimerească.

Părinții sunt steaua călăuzitoare a copiilor lor. Părinții sunt reperul în funcție după care copiii se ghidează. Părinții sunt reperul spre nord, sud, est sau vest. Spre principii și valori.

Foto:Greg Rakozy on Unsplash