Astăzi mi-ai dat trezirea la 6:30. Ca în fiecare dimineață. Oricât ți-aș spune eu că îți va fi dor de somnul ăsta  atât de dulce, pofta ta de viață și bucuria de a începe o nouă zi, anulează orice altceva.

Te-am luat din pătuț, și ne-am drăgălit în pat până la 7. Ne-am pupat ( mai mult eu pe tine), ne-am gâdilat, ne-am rostogolit, până când tu ți-ai dat seama că îți este foame. De fiecare dată mă  înștiințezi printr-un plânset necontenit și nu te liniștești până nu îți primești lăpticul. După ce îți termini micul dejun, suntem iarăși prieteni.

Ne mutăm în bucătărie, unde te așez în scaunul de masă, și te las să te joci cu jucăriile tale. Îmi torn cafea în cană, iau o gură, apoi mă apuc de vasele rămase de la cina de aseară și aerisesc dormitorul.

Ne pregătim să ieșim în parc. După ce mă spăl de față, îmi schimb hainele și îmi trec peria prin păr, astfel încât să arăt  ca un om decent și nu ca un homeless, te schimb și pe tine în 40 de pași simpli. Îți dau jos pijamaua, și îți schimb scutecul. Reușesc după 10 minute, după ce te întorci de pe o parte pe alta, te ridici, te așez la loc, lipesc un arici, te sucești, se suceste și scutecul pe tine, te așez la loc, tu te faci că ești un căluț și dai din picioare energic, astfel că doar cu  schimbatul scutecului reușesc să scap de 100 de calorii. Mai consum încă 300 de calorii cu pantalonii, tricoul și pantofiorii. Cine mai are nevoie de dietă??

În parc, bifăm toate locurile de joacă. Topoganul, leagănul, balansoarul, căluțul, gărdulețul, copacul, furnicile  din copac, pietrele, etc. Ești curios, și asta îmi place.  Apoi, ne îndreptăm spre casă, iar tu cânți un cântecel într-o limbă doar de tine înțeleasă. Cei care trec pe lângă noi, îți  zâmbesc. Ești molipsitor. Nimeni nu rezistă ochilor tăi frumoși și zâmbetului tău ștrengăresc. Mă mândresc cu tine, iar inima îmi crește în piept, cât luna de mare.  Eu sunt mama ta, iar tu ești copilul meu. Al meu.

Acasă, ne continuăm rutina. După ce mânânci, ( mai mult sau mai puțin), eu te rog să te culci, iar tu alergi fericit prin casă.  Iei iarăși la mână toate lucrurile la care ajungi și le arunci pe jos. Te opresc din a te mai cățăra pe mobilă, iar tu te superi pe mine, plângând isteric. Mă minunez de câți nervișori pot încăpea într-un corp atât de mic. Într-un final, istovit de la atâta plâns, tragi de pernă, semn că Moș Ene este aproape.  Adormi, ținundu-mă de mână. Asta m-a făcut să uit toată scena de mai devreme și că era cât pe ce să îmi pierd răbdarea. Cât de frumos dormi. Semeni  cu un îngeraș. Cât de multă iubire poate încăpea în sufletul unui om?

Mai târziu, te trezește cheia răsucită în broască, care anunță sosirea lui tati. „Tata!”. Te ridici repede, râzând, cu brațele întinse către el. „Ce bine că ai venit , tati, am atâtea să îți povestesc!”, par a spune ochii tăi veseli și gângurelile tale dulci. Tati te ia în brațe și îți spune „mi-a fost dor. Ce ai făcut astăzi?”

Vă privesc și îmi dau seama că tot ceea ce am nevoie, am deja. Este chiar aici, în fața mea. Bani, avere, bogății? Cine spune că, iubit fiind, este sărac? Bogăția mea se măsoară în zâmbete, îmbrățișări și recunoștința din ochii omului iubit. .

Nu îmi este ușor să fiu mamă și nu sunt cea mai pricepută la treaba asta, însă ești cea mai frumoasă binecuvântare pe care aș fi putut să o primesc vreodată. Te iubesc, copile, până la cer și înapoi, pentru tot ceea trăiesc prin tine și alături de tine. De la tine am  învățat că oricât de grea a fost ziua ce tocmai a trecut, atunci când ai copii în casă, seara nu te poate găsi altfel, decât fericit.