Trebuie, nu trebuiesc

Acum, repetați din nou, după mine: trebuie, nu trebuiesc.

Trebuia să o spun. Am văzut de prea multe ori trebuiesc, iar treaba asta trebuie să înceteze. Știu, greșeala vine tocmai din dorința de a vorbi cât mai corect românește, și de aceea ajungem fix acolo unde nu ne dorim. Adică să greșim, cu intenții bune, cu tot.

Verbul care suportă cele mai rele tratamente este „a trebui”. Variate forme incorecte ale verbului circulă libere pe internet, pe stradă, în casele oamenilor, pe buzele intelectualilor, chiar.

Abaterile se produc cu precădere la indicativul prezent al acestui verb, unde lucrurile ar trebui să fie simple, mai cu seamă cu cât există o singură formă, şi anume „trebuie”: Eu trebuie să merg la baie. /Tu trebuie să-ţi termini temele. El / Ea trebuie să ajungă mai devreme acasă. Noi trebuie să vedem acest film. Voi trebuie să mergeți la culcare. Ei /Ele trebuie intre într-o conferință telefonică.

Așadar, următoarele forme nu sunt acceptate de gramatica limbii române, aceste construcții fiind incorecte: „trebuieşti”, „trebuieşte”, „trebuim”, „trebuiţi” sau, cel mai des întâlnit, „trebuiesc”. Repet, aceste forme nu au nicio legătură cu gramatica limbii române.

Să păstrăm lucrurile simple, să nu le mai complicăm. 🙂

Prin urmare, „În viață trebuiesc evitate…” este un enunţ greşit. Varianta corectă este „În viață trebuie evitate…”.