Am auzit de multe ori expresia de răutate gratuită. Multă vreme nici nu am știut ce înseamnă și la ce se referă. După ce am aflat ce înseamnă, am înțeles că am avut și eu parte de ea din plin.

Apoi am mai crescut. M-am mai dezvoltat. Am mai citit. Am mai trăit. Am avut zile bune și zile mai puțin bune când și eu am lansat săgeți. Și am înțeles.

Nu există răutate gratuită. Căci răutatea lovește la ambele capete.

Răutatea, invidia, intriga nu vin dintr-un loc plin de iubire, de siguranță sau de bine. Toate astea vin din nefericire, din slăbiciune, din durere.

Nici un om nu își dorește să fie rău. Un om împlinit nu caută să îi rănească pe ceilalți. Răutatea vine dintr-un suflet uscat.

Dacă ați fost voi cei care la un moment au aruncat cu răutăți gratuite, uitați-vă un pic la voi, la momentul acela, cu sinceritate. De ce am simțit invidie? Ce îmi lipsește? De ce am simțit nevoia să îl înjosesc pe celălalt? Mi-aș dori ca eu să fiu în centrul atenției?

Nu există răutate gratuită. Căci răutatea lovește la ambele capete.

Răutatea face rău celui către care se îndreaptă. Dar și celui de la care a plecat.

Mie și astăzi mi se întâmplă să primesc răutate gratuită. De fapt, să primesc nu este chiar corect spus, pentru că nu mai o accept. Oamenii încearcă să mă determine să cred despre mine că sunt mai mică decât ei. Că nu sunt potrivită, că nu sunt pregătită, că nu merit mai mult, că nu sunt îndeajuns.

Dar eu nu mă mai supăr și nu mai primesc răutățile gratuite ce mi se oferă. Le las să treacă pe lângă mine, și încerc să privesc totul prin lentilele ochelarilor de empatie, căci știu că răutatea pleacă niciodată dintr-un loc bun, ci dintr-un suflet rănit.

Nu există răutate gratuită. Căci răutatea se plătește la ambele capete. Pe de o parte cu un suflet gol și pe cealaltă parte cu tristețe.

Răutatea se plătește la ambele capete, cu durere.

foto: Intricate Explorer on Unsplash