Ne naștem ca să iubim. Restul, învățăm cât trăim. Și învățăm de la prima respirație, cum să ne obișnuim cu lumea din afara pântecelui cald al mamei.

Nu ne putem alege locul unde să ne naștem, nici numele, nici rudele.

Psihicul, și dacă vreți, sufletul nostru, se naște dornic de iubire. Pentru că asta înseamnă un psihic sănătos, un suflet sănătos. Care caută iubirea.

Nu ne putem alege noi felul în care părinții noștri să ne crească. Nici educația, și oricât de mult ne-ar plăcea să credem, nu ne naștem egali. Nu toți copiii au același start în viață.

Ne naștem cu dorința de a învăța. Învățăm să mergem, să mâncăm, să iubim sau să urâm. Și totul ține de mediul în care ne-am născut și de persoanele de care suntem dependenți. Mama, tata, bunici, frați.

Când venim pe lume, nu știm nimic. Nici despre noi, nici despre cei din jurul nostru. Aflăm apoi că unii au piele albă, iar alții au piele neagră. Aflăm că unii au pielea de culoarea untului și ochii oblici.

Aflăm că unii trăiesc dezgoliți în triburi, în călduri toropitoare în timp ce alții trăiesc cu mai multe rânduri de haine pe ei, în case de gheață.

Aflăm că unii mănâncă diverse, alții doar legume, alții nici măcar nu mai prepară termic alimentele pe care le consumă.

Aflăm că unii au o altă religie decât a noastră, decât cea în care noi am fost crescuți. Și aflăm despre oameni care nu cred într-un zeu sau Dumnezeu anume, ci în spiritualitate. Alții cred doar în viața dinaintea ochilor.

Apoi, după ce aflăm, în funcție de mediul din care facem parte, reacționăm. Iubim. Urâm. Ori nu ne pasă.

Ne naștem ca să iubim. Restul, învățăm cât trăim. Și învățăm de la prima respirație, cum să ne obișnuim cu lumea din afara pântecelui cald al mamei. Oare copiii noștri ce învață de la noi?

Ps. Acest articol vine ca reacție la ultimile evenimente din SUA. Știu, America nu este chiar lângă noi. Însă nici China nu era, și cu toate acestea, evenimentele petrecute acolo, ne-au afectat și pe noi.

Să fiți bine!