A. este o mamă din comunitate. O știu de ceva timp, poate chiar ani, cine a mai ținut socoteala?

Am vorbit de câteva ori, dar fără să-mi împărtășească vreodată povestea ei. Așa se întâmplă când nu putem vedea dincolo de ecrane. Primim și luăm atăt cât ne oferă omul…

De curând însă, mi-a scris. M-a rugat să îi acord o portavoce pentru mesajul ei, pentru povestea ei, pentru dorința ei de a ajuta mai departe alte mame, pentru că și ea a primit la rândul ei ajutor. Deși la început, s-a luptat singură, cu mâinile goale.

Subiectul acesta este unul controversat. Am și eu părerea mea și cunoștințele mele despre această temă. Dar dincolo de manuale și de cărți, mai jos este povestea adevărată, a unei mame adevărate, a unei lupte adevărate, și a unei victorii adevărate. Victorie pe care și-o dorește pentru toate mamele care se află în poziția în care s-a aflat și ea o dată: neputincioasă în fața suferinței bebelușului ei.

A. a scris plângând, și am plâns și eu citind. Numai părinte să nu fii, în astfel de situații. Am plâns citind și mi-am reamintit rușinată, de câte ori uit să mulțumesc seara că apusul de soare ne găsește pe toți sănătoși, la fel și răsăritul…

O sa încep sa scriu povestea noastră…

C. era un copilaș dorit și când a venit pe lume mi-a zâmbit din prima zi.

Cuvintele mele îl linișteau și totul decurgea lin și creșterea frumos.

Într-o zi, după vaccinurile de 2 luni jumate, cel obligatoriu și optional(cu pandemia ne am decalat putin) am început sa observ o agitație excesiva, lipsa contactului vizual și lipsa ganguritului(înaintea vaccinului scotea sunete, având video din ziua vaccinului cu el, fix înainte de administrare), lipsa poftei de mâncare (am ajuns sa ii dau 2 luni alternat laptele din biberon și seringă pt ca era deshidratat).

Îl țineam cu forța în brate, ma respingea total, iar când ii dădeam sa mănânce cu biberonul efectiv se uita în sens opus sau în gol cu ochisorii. A început și un tremurat excesiv al corpului, iar pe partea sociala nu bifa mai nimic.

Ulterior, nu ma cauta cu privirea când se trezea și nu am avut niciodată momentele noastre de afecțiune, asa cum fac toți bebelușii, natural, cu mama lor.

Somnul sau era agitat, crize de plâns, care nu se legau de pusee sau ceva disconfort fizic.

Am umblat de la 3 luni la 5 luni la toți medicii care îmi spuneau ca dacă îl bănuiesc de semne din spectru autist, oricum nu am ce face sau alții ma făceau depresiva … Însă, eu ca și mama am inceput cercetările și am ajuns sa întâlnesc profesioniști în materie de semne timpurii în autism, care m-au îndrumat sa îl stimulez corespunzător acasă, pentru ca în Israel exista în centru unic în lume de depistare și intervenție timpurie la sugari
C. le bifă pe multe din semne și am urmat cu strictețe sfaturile lor
Dacă bifa doar doua era deja un semnal mare de alarma, însă el bifa multe.

Lupta cea mai grea am dus-o cu familia, care ma acuza ca sunt exagerata și el e prea mic, pana pe la 7 luni când și soțul meu a fost chemat în cabinetul medicului și i s a spus sa continue lupta alături de mine, ca vom reuși.

Doi ani nu am existat decât pentru el, timp dedicat 100% lui, iar azi la 3 ani efectiv s-a șters orice urma!

În primii doi ani de viata copilul poate fi redirecționat și se pot schimba destine!

Îmi scriu multe mame care observa cu aceeași durere pana la lacrimi, cum bebelusul lor, mult iubit, le resping, nu răspunde la nume, la sunete, nu schițează zâmbete niciodată și totuși cei din jur le fac nebune, chiar și medicii și le mint sa ii acorde timp celui mic! Timpul trece și semnele se agraveaza!
Cu intervenția potrivita se pot schimba destine!

De anul acesta s a acreditat și la noi în tara, la Piatra Neamț, centrul Mifne România, unic în tara, pentru intervenție timpurie la sugari (sub 1 anișori) și care cu blândețe schimba destinele celor mici și a familiei ca întreg

Povestea noastră are un final fericit!

Efectiv, C. e minunat, cu achiziții de 5 ani la doar 3 ani, sociabil, iubitor cu mama lui și cu cei din jur, sensibil și integrat în colectivitate!

Ma simt datoare fata de alte mame, care observa semnele din primul an de viata, dar care renunță la lupta din cauza presiunii celor din jur!
Luptați la timp, pentru a va salva copilul și a avea un destin fericit!
Nu exista copil prea mic!

Noi am început de la 5 luni terapia oficial, iar azi la 3 anișori suntem liniștiți!

Uitasem sa spun ca la cei din Israel am ajuns cu ajutorul unui medic minunat, care ne a îndrumat și care mi-a sugerat și sa ii facem investigații pt o posibila disbioza intestinala.
C. avea probleme cu disbioza și am urmat tratamentul dansului cu strictețe
Mulți copilasi care au o disbioza intestinala pot avea semne din spectru din cauza disconfortului intern, însă noi ca să nu riscam, am făcut atât terapie cât și investigații medicale!

L-am dus la toate terapiile și am făcut și ceva analize de disbioza intestinala, în colaborare cu un medic minunat, care ne a spus ca totuși putea fi și o durere interna sau vaccinurile care nu i au făcut bine (poate 1 la 1 milion și el e mai sensibil, având o inflamație super mare în corp după ele), însă noi am făcut totul ca familie și am învins. Îmi scriu enorm de multe mame și vreau sa le ajut sa își urmeze instinctul și faptul ca tu ma ajuți e o eliberare mare.

Terapia timpurie, blândă, nu strica deloc, atunci csnd observi lucruri care te dor la bebelușul tău! E dureros, dar fără sa acționezi nu rezolvi nimic!

Îmi doresc ca mămicile ce simt ca ceva nu e ok, care urmăresc graficele de dezvoltare și vad multe întârzieri, când deja întârzierea pe anumite arii e de o luna, ar trebui semnalate

Pana și pediatrul copilului meu, la început nu m-a crezut, însă după ce a avut un nepoțel, a înțeles exact la ce m-am referit, la durerea respingerii și-a cerut scuze ca m-a crezut depresiva și totodată m-a felicitat pt lupta mea, împotriva tuturor, pentru copilul meu, care azi nu mai are nicio urma din spectru!

A fost o lupta grea și mai am și acum traume, dar am reușit!
Ii mulțumesc lui Dumnezeu și soțului meu ca am făcut cea mai buna echipa pt cel mic!

P s: Nu sunt anti vaccinare!
Dar, depinde de fiecare copil în parte, iar medicul ne-a explicat ca sunt cazuri rare, cu reacții și inflamații atât de acute în corp, precum a fost cazul lui C.
Noi ne am oprit din acest motiv cu vaccinarea la 4 luni .

Îmi doresc sa ajut alte mame, dacă ești de acord, sa continue lupta și investigațiile și dacă îți scriu în privat, le poți da contactul meu
Pt ca după o sa ii pună etichete cunoscuții, cum a fost și la grădiniță, la început…
Doar pt ce le am povestit prin ce am trecut și ulterior am ales alta, unde nu știau povestea din spate și totul e ok, acum dezvoltat normal .

Photo by Jenna Christina on Unsplash