Observ multe mămici, mai ales la început de drum, care își reproșează cumva că nu sunt perfecte.  Chiar și mie mi s-a întâmplat să mă las chinuită de acest gând. Am avut momente în care m-am simțit copleșită sau depășită de anumite situații, în care am simțit că nu am făcut lucrurile ca la carte.  Apoi m-am întrebat dacă îmi cere cineva acest lucru, sau dacă există cineva care să mă vrea in felul acesta. Răspunsul a fost nu.

Perfecțiunea nu există, sau ca să nu fiu atât de vehementă, o întâlnim doar in cazuri extrem de rare. După părerea mea, termenul este folosit doar pentru motivație, dacă pot să îi spun astfel, pentru a tinde mereu către mai bine, pentru a evolua. Perfecți sunt poate copiii noștri, însă doar pentru noi, mamele, pentru că, nu-i așa, fiecare mamă își vede odorul ca fiind cel mai bun, cel mai frumos, cel mai cel.

Să îți dorești să fii perfect, sau să îi ceri asta cuiva, poate da naștere la frustrare, nemulțumire și poate duce la scăderea stimei de sine.  Imi amintesc o întâmplare de când eram mică. Mama îmi spunea că trebuie sa iau 10 pe linie la școală, și de câte ori se întâmpla să iau un 9, era cu adevărat o tragedie pentru mine. Îmi era chiar rușine să apar in fața ei și să îi mărturisesc nota mea. Poate m-a motivat sau poate nu. Cert este ca plângeam ore in șir, pentru un lucru care poate nu depindea neapărat de mine. Profesorii mai aveau elevi preferați, și doar pe ei îi premiau cu 10. Nu mai spun de șocul pe care l-am avut apoi la liceu, când ploua cu note de 7 sau de 8.

Și apoi, de ce să fim perfecți? Căci nu din perfecțiune se nasc amintirile plăcute, întâmplările de care peste ani îți aduci aminte râzând. Nu trebuie să te scuzi in fața nimănui, dragă mămică, pentru că nu ești perfectă. Ești imperfectă, iar asta te face unică, frumoasă, altfel decât restul lumii. Dacă am fi toți perfecți, ar fi o mare plictiseală. Cred eu.

În definitiv, mamele, nu sunt bune sau rele, tinere sau bătrâne, sunt pur si simplu mame, care zi și noapte, luptă pentru binele copiilor si fericirea familiei lor. Suntem și noi oameni, avem momente de slăbiciune, de cădere , însă de fiecare ne ridicăm, având in minte și in suflet bunăstarea celor pe care îi iubim.  Nu trebuie să fiți perfecte pentru copiii voștri, pentru că vor crede că și ei trebuie să fie la fel pentru voi.  Consider  că mai important este să  îi invățăm că uneori se mai întâmplă să greșești și că este uman, cum la fel de important este să recunoască atunci când greșesc și să își ceară  iertare, decât să își repoșeze la nesfârșit eșecul suferit . Eu, personal, îmi voi cere iertare copilului meu, însă nu pentru că nu am fost perfectă pentru el, ci pentru că am fost prea obosită de exemplu, și mi-am ieșit din fire. Puterea exemplului este cel mai eficient instrument de educație.

Nu am să spun totuși că nu sunt  mămici perfecte. Știu că ele există, deoarece, în momentele mele de îndoială, au fost mămici care mi-au spus că eu greșesc pe undeva, deoarece ele reușesc totuși să îmbine totul perfect. Să îsi împace soțul, copilul, treburile casnice și să mai aibe grijă și de ele. Felicitari vouă, celor care puteți. Am să vă numesc, cu drag și fără pic de ironie, mămici-trifoi cu patru foi. Și asta pentru că voi sunteți într-adevăr rare și norocoase.

Noi, restul mămicilor, nu suntem perfecte, dar avem intenții perfecte! Cred că singurul lucru perfect de pe lumea aceasta este inima de mamă.

Sursă foto- Pixabay.com