Nu vom ajunge vreodată să le știm pe toate. Și nu există părinte pe lume care nu a greșit sau care nu va greși.

Pe cât de bine s-a (și am) așezat această informație în mine, cu atât mai bine sunt și eu pe interior. Pentru că a ridicat de pe umerii mei o mare presiune. Sunt părinte și pot să greșesc. Oricând.

Mama-i un rol în care creștem continuu, până la finalul vieții.

Să nu ne iluzionăm cu altceva. Să nu așteptăm perfecțiunea doar ca să fim dezamăgiți de noi ca părinți, iar și iar.

Vinovăția de a nu fi o mamă bună, va exista oricum.

Presiunea socială ne va lovi din toate părțile. Grupurile de mame, părinții cu copii mari, părinți cu copii mici, oameni care nu sunt încă părinți, dar care știu mai bine.

Încercarea de a le face pe toate bine și repede ne va pune pielea pe jar. Și ne va chinui sufletele și nopțile. Da, acele nopți, care oricum sunt nedormite suficient.

Mama-i un rol în care creștem continuu, până la finalul vieții. Am învățat asta de curând. Dar mai bine mai târziu decât niciodată.

Nu știu cine mai are nevoie să audă asta, astăzi. Sau mâine. Sau oricând este pregătit să audă. Viața de părinte nu se termină mâine. Dacă am greșit azi, avem o șansă să reparăm mâine. Sau poimâine.

A fi mamă este o meserie pe care o învățăm în fiecare zi, din mers, din fiecare experiență. A fi mamă este unic, pentru fiecare dintre noi.

Nu știm nimic și totuși trebuie să știm ce e bine sau ce e rău.

Mama-i un rol în care creștem continuu. Un rol în care vom crește în fiecare zi. Cu multă muncă, perseverență, răbdare și schimbare constantă. Un rol care ne va consuma, dar care ne va și umple și împlini în același timp…

Photo by Jessica Rockowitz on Unsplash