Acum 3 luni si jumatate ma indreptam  spre spital cu inima cat un purice de spaima. Venise momentul de care ma temeam cel mai tare,copilul meu era gata sa ma intalneasca, pe cand eu… nu eram tocmai pregatita. Si iata ca deja  astazi il tin in brate si piciorusele lui imi ajung  pana in dreptul burticii, locul care i-a fost casa de lux timp de 9 luni. Il vad cum creste  pe zi ce trece, la propriu,ca si Fat-Frumos din poveste.

Inainte de sarcina  le spuneam tuturor ca voi incerca sa fac in asa fel incat prezenta lui sa nu aduca mari schimbari in viata mea, ca voi incerca  sa fac ceea ce imi place in continuare. Voi merge in concediu iar el va ramane acasa impreuna cu bunica, timp in care  mintea nu imi va fi ocupata 24/24 ore de grija lui. ” Pentru ce sa ma ingrijorez, doar il  las cu mama mea, probabil ea se va descurca mai bine decat mine”. Acestea erau gandurile mele pe atunci. Ceea ce nu stiam  insa ,era ca inca de la prima noastra imbratisare , eu nu voi mai fi la fel.  O data cu el s-a nascut si mama de Matei. Noi doi ne-am nascut impreuna, in acelasi timp.  El ca fiu al meu, eu ca mama a lui.

Mai mult decat atat, instinctul matern a venit cu un pachet de super-puteri pe care nu le-as fi dobandit in alte conditii.

Acum, ca mama de Matei, aud orice rasuflare al micutului, chiar daca fiecare doarme in patul sau, si dintr-un singur pas sunt langa el, la cel mai mic scancet. Dorm 3-4 ore pe noapte ,si cu toate astea dimineata sunt prima in picioare, chiar daca ochii mei se impotrivesc sa se deschida.(In acest caz ii pedepsesc cu apa rece). Inainte de burtica, nici latratul catelului sau faptul ca intarziam la serviciu, nu ma grabeau sa ma dau jos din pat. Dar cea mai super-putere este aceea ca indiferent de problema care nu-i da pace,privirea sau glasul meu o rezolva pe loc. Sa nu mai pomenesc de bratele mele, care par fi cel mai placut loc din lume. Ele vindeca orice durere.

In acelasi timp este adevarat ca aceasta noutate nu este singurul lucru care ma defineste . Sunt in continuare femeie, iar ca sa ma simt implinita, am nevoie de realizari pe toate planurile. Insa dintre toate realizarile , aceasta este de departe  cea mai mare si cea mai importanta. Persoana care sunt astazi nu ar fi putut sa existe altfel. Sensibilitatea, rabdarea , faptul ca zambesc mai des, toate acestea sunt actualizarile specifice femeilor devenite mame.

Astazi, sunt mai buna decat ce am fost. Sunt mama de Matei 🙂

MdM.