Iubirea-i îndelung răbdătoare…

Atât de veche este vorba asta, dar atât de mult adevăr cuprinde, încât aproape că te doare când îi înțelegi sensul.

Pentru că răbdarea este una dintre cele mai mari cărămizi din care iubirea necondiționată este construită.

Dacă răbdarea pică, toată clădirea iubirii se clatină.

De asta e atât de greu să fii părinte când răbdarea e pe terminate, pentru că am folosit-o cu șeful, cu oamenii din jur. Deși, poate, cât mult bine ne-am face nouă și familiei, dacă ne-am mai păstra răbdarea pentru cei care ne așteaptă acasă…

Dragostea este îndelung răbdătoare….

Dragostea este îndelung răbdătoare…. cu slăbiciunile și imperfecțiunile celorlalți. Pentru că nu ne naștem perfecți și nici nu vom ajungem vreodată. Așa că imperfecți vom fi toată viața și cât timp vom căuta perfecțiunea, vom merge un drum fără capăt.

Dragostea este îndelung răbdătoare, iar răbdarea este prima culoare a dragostei.

Adevărata dragoste știe că nici soțul nu este perfect, nici soția nu este perfectă şi nici copiii nu sunt perfecți. Dragostea-i îndelung răbdătoare, iar asta ne ajută să îi privim pe copii, pe cei dragi, în așa fel încât nu vedem cum sunt ei astăzi, ci așa cum vor fi ei, tot mai buni, în viitor.

Pelvisul unei femei are forma unei clepsidre și poate arăta timpul. Creează și protejează viața, în același timp. Atunci când dieta mamei nu este suficientă, nutrienții sunt extrași de copil din proprii ei dinți și din propriile sale oase. Femeile reprezintă definiția generozității. Mama este casă, este refugiu, este alinare.

Și atunci cine din lumea asta mare, ar putea să iubească mai îndelung răbdător, dacă nu mama?

Și fără să ne dăm seama, oameni mari fiind, vom căuta și ne vom întoarce la tipul ăsta de iubire ori de câte ori ne va lipsi mama…

Sursă foto copertă articol: Josh Withers on Unsplash