La început am fost noi doi. Îți mai amintești de serile în care de plimbam de mână, de florile dăruite fără ocazie, de „hai îmbracă-te, diseară mâncăm în oraș”? Eram doi copii, cu planuri mari de viitor și cu o dragoste și mai mare. Am visat împreună și apoi ne-am clădit visele în realitate. Am fost binecuvântați cu o minune, Dumnezeu ne-a trimis un suflet nou, bun și curat. Nu cred că există bucurie mai mare pe pământ, decât să vezi țopăind pe lângă tine un omuleț, care știi că este jumătate din tine și jumătate din omul pe care îl iubești.

Dacă înainte mă cucereai cu dimineți cu aromă de clătite și cafea, sau cu o rochie nouă și bilete la film, acum mă cucerești cu fiecare scutec pe care îl schimbi celui mic, baia pe care tu i-o faci în fiecare seară negreșit, ori laptele pe care îl pregătești în miez de noapte. Să îți mai spun cum mă topesc atunci când vă văd jucându-vă, ori cu câtă dragoste vă priviți când vă întâlniți după o lungă zi de serviciu?

Îți mărturisesc că totuși îmi lipsesc totuși orele mele de citit, ziua de cosmetică, plaja, shoppingul acela lung, în care probez fiecare lucru care îmi place, chiar dacă nu îl cumpăr neapărat. Nu m-am plâns totuși, pentru că ești un tată devotat pentru copilul nostru și un soț bun, și faci tu cumva să nu le simt lipsa pea mult.

Poate că te-ai gândit că pentru ca noi să fim împliniți, este suficient să pui copilul pe primul loc iar faptul că te ocupi de el, ar trebui să mă mulțumească pe mine. Nu este în regulă, și știi de ce? Pentru că acesta este fix drumul care conduce către rutină, către o căsnicie mecanică, în care nimic nu mai este nou, nimic nu mai este interesant și fiecare își știe deja sarcinile, în care suntem părinți și atât.

Am devenit mama copilului tău, iar existența mea dintr-o dată ți s-a părut că ar trebui să se rezume doar la asta. Dar eu sunt în continuare și soție, sunt o femeie care și-a păstrat visele de odinioară, ambițiile și planurile de realizat, chiar dacă într-un fel, centrul universului meu s-a mutat doar 1 cm mai în stânga.

Nu îți cer să mă pui pe primul loc. De altfel am învățat că într-o căsnicie există un singur loc, și acela este alături, unul lângă celălalt.

Fă-mi , te rog, puțin loc lângă tine, trebuie să ne așezăm comod, pentru că ne așteaptă o viață întreagă de care să ne bucurăm și pe care să o dovedim, împreună.