Vă anunțam în urmă cu ceva vreme pe Facebook că ne-am achiziționat o „jucărie” nouă, și anume cărticica „Iepurașul care voia să adoarmă” și încă de pe atunci am promis că revin și cu o impresie.

Aș vrea să spun în primul rând că nu aveam așteptări prea mari de la această carte, întrucât Matei stă foarte bine la capitolul somn. Încă nu ne chinuim prea tare la acest subiect. Până în ora nouă seara, cel mai târziu, își bea lăpticul în pătuț și cam acesta este tot „ritualul”. Eu am cumpărat cartea pentru că Matei este fan cărți și citit, așa că am căutat o poveste de seară care să îl linișstească și care să nu îl agite înainte de somn. Ceea ce această carte a și făcut pentru noi.

Autorul cărții este un psiholog  şi lingvist suedez pe nume Carl-Johan Forssen Ehrlin. Inovația sau maniera care promite să îi adoarmă pe cei mici, constă în primul rând în relaxarea copilului și în sugerarea stării de somn. Acest lucru se realizează prin intonația cititorului.   Cel care povesteşte trebuie să aibă anumite inflexiuni ale vocii, să respecte indicațiile naratorului ( de exemplu părintele trebuie să cască). Unii părinți sunt de părere  că abordarea este exagerată și metoda folosită poate fi asemănătoare hipnozei, însă până la urmă eu cred că este doar o tehnică de relaxare inofensivă care poate fi  benefică copilului dacă acesta a avut o zi agitată sau incărcată cu multe evenimente și informații noi. Există foarte mulți copii care nu pot adormi ușor și nu se pot odihni corespunzător din cauza oboselii și suprastimulării din timpul zilei, de aceea consider că o poveste liniștitoare este binevenită. 🙂

Am atașat mai jos pagina cu instrucțiunile recomandate, pentru a exemplifica și mai bine despre cum trebuie procedat.

Un iepuraș voia să adoarmă, așa că pornește într-o călătorie spre Moș Ene, despre care se spune că poate ajuta pe oricine să adoarmă. Desigur, copilul căruia i se citește povestea, îl însoțește pe iepuraș în aventurile sale. Se repetă de multe ori numele celui mic dar și cuvintele”obosit” , „adormi” , „adormi imediat”, ceea ce nu pot spune că mă încântă neapărat.

Unii au numit-o „Cartea fenomen a momentului”, eu nu aș merge, totuși, până într-acolo. Povestea este foarte drăguță, dar Matei nu a adormit neapărat datorită poveștii ci pentru că are un program de somn pe care încă și-l respectă , însă repet, nu cu acest scop am achiziționat-o. Într-adevăr îi place să mă asculte când o citesc, iar din când în când mai arată și el cu degetul pe carte, pe iepurașul somnoros.

Totuși am extras ceva folositor din această carte sau din această experiență. Am „furat” trucul prezentat la începutul cărții și după acel model am inventat povești și le-am povestit în maniera în care să inducă somnul.

În concluzie, recomand cartea pentru relaxare în primul rând, iar despre faptul că se poate adormi în timpul poveștii, cred că depinde și de copil și de vârsta acestuia, de câtă răbdare are să urmărească firul narativ, și chiar și de răbdarea părintelui. Există copiii care chiar au adormit datorită poveștii și copiii la care nu a funcționat absolut deloc. Cred că puteți afla dacă la voi funcționează, doar încercând.

A încercat-o cineva? La voi cum a fost? 🙂