Frații mai mari nu sunt părinții fraților mai mici. Să mai spunem fraza aceasta încă o dată, în gând sau cu voce tare, cum preferați, până îi înțelegem sensul.

Eu nu am avut frați sau surori, însă am locuit aproape de o familie cu doi copii. De asemenea, am avut și prietene cu care mă jucam în fața blocului. Fratele mai mic era trimis afară de părinte, iar fratele mai mare avea sarcina de a-l avea în grijă.

Mai mult, nu conta chiar deloc diferența de vârstă. Chit că unul avea 10 ani și celălalt 4, cumva trebuia să se găsească activități și pentru cel mic. Deși știm că cei doi au vârste cu preocupări total diferite.

Fratele mai mare se juca jocuri precum leapșa sau v-ați ascunselea, cu fratele mai mic ca o extensie a lui. De cele mai multe ori fratele mai mare pierdea jocul, întrucât fratele mai mic îl dădea de gol, fără intenție desigur.

Fratele mai mare nu putea să „aibă secrete” cu prietenii. Pentru că toate conversațiile de afară ajungeau inevitabil la urechile părinților.

Fratele mai mare era direct responsabil pentru siguranța fratelui mai mic.

Adică trebuia să fie atent ca fratele mai mic să nu se lovească. Să fie atent nu plece de lângă el. Să fie purtat pe brațe atunci când era prea obosit ca să mai meargă.

Fratele mai mare era certat deseori pentru că nu a fost atent la nevoile fratelui mai mic.

Nu l-a dat în leagăn când fratele mai mic a cerut pentru că fratele mai mare se juca leapșa. Nu l-a dat pe tobogan pe fratele mai mic când acesta a vrut. Nu s-a jucat doar cu el cu mingea atunci când s-a plictisit de jocul celor mai mari.

Frații mai mari nu sunt părinții fraților mai mici.

Toate lucrurile enumerate mai sus sunt sarcini ale părinților. Părintele are responsabilitatea siguranței copiilor și nu fratele mai mare. Am auzit multe povești ale fraților mai mari despre cum frații lor mai mici s-au accidentat pe când erau în grija lor. Au căzut din leagăn, de pe topogan, au alergat și s-au împiedicat.

Copil de zece ani fiind, să se întâmple ca fratele tău să pățească ceva din cauza ta, are urmări serioase. Îi poate zdruncina încrederea în sine, îi poate distorsiona percepția despre el însuși și chiar despre propriul lui viitor.

Să nu mai pomenesc de relația dintre frați, care va avea de suferit. Oricum relația dintre frați este presărată cu conflicte, din cauza rivalităților dintre frați, care până la un punct sunt firești.

Desigur, că spre adolescență și mai ales spre maturitate, relațiile dintre frați se pot îmbunătăți.

Însă ceea ce vreau eu să subliniez acum este că prin delegarea excesivă a responsabilităților de părinte către fratele mai mare se petrece următorul lucru: dăm la o parte nevoile copilului mai mare și le vedem doar pe cele ale fratelui mai mic. Fratele mai mic are nevoie de atenție, de siguranță, de joacă, etc. Adică doar fratele mai mic este și trebuie văzut.

Fratele mai mare nu mai este văzut de către părinții lui. Citiți această ultimă frază de câte ori considerați că aveți nevoie.

Sursă foto: aici