Am observat o tendință frumoasă de-a lungul ultimelor generații de părinți. Tot mai mulți citesc, întreabă un doctor, participă la seminarii care ating subiecte tot mai interesante în ceea ce privește educația copiilor lor. Sunt tare frumoase și mi-e mare drag de familiile care se dezvoltă armonios.

Astăzi vreau totuși să dedic acest articol acelor părinți care nu se cred suficient de buni pentru că ai lor copii nu spun 10 poezii la 2 ani, cărora încă nu le plac cărțile, ci mai degrabă le-ar rupe, care pur și simplu nu sunt la fel de „buni” ca și colegul de la creșă, grădiniță sau ca și băiețelul din parc, care face nu știu câte scamatorii.

Fustrarea este mare, iar eu o spun din proprie experiență. Mai ales când te ocupi de copil, când încerci nu știu câte metode și care pur și simplu parcă nu se lipesc de copilul tău. Este în natura noastră să comparăm, și să încercăm în permanență să îmbunătățim.

Matei a mers singur în picioare nesusținut, abia pe la 13 luni. Sunt copii care au mers de la 9 luni. Matei a spus mama târziu și nici acum nu se obosește să îmi spună de prea multe ori. Și se înțelege mai degrabă un Mam decât mama. Știți de câte ori am auzit „Cum nu zice mama? Al meu a zis de la patru luni” ? Și de fiecare dată simțeam cum îmi crește un gol în stomac, mai ales când simțeam câte o înțepătură de la câte un părinte perfect, cu un copil care era perfect, dar numai în momentul acela se purta altfel decît de obicei.  Avem cartonașe o mulțime, dar încă nu știe să îmi arate culorile sau diferite animale. Era frustrant să văd copii de un an care știau să imite pisica, rața sau calul. Al meu nu imita nimic. Lui îi plăcea doar să mă urmărească și să se amuze. În schimb, era și încă este, topit după cărticele, îi place să arate toate personajele din imagini, le răsfoiește pe toate, pe rând, cu plăcere, îi place să construiască și ne ajută la treburile casnice.

Eu pot spune despre mine că sunt un părinte care se ocupă de copil. Încerc să îi ofer toate condițiile propice dezvoltării și învățării. Cu toate acestea, Matei are propriul temperament, ritm de dezvoltare, și propriile înclinații. O bună vreme am simțit și eu ghimpii aceia care mă duceau cu gândul că sunt un părinte incapabil, care nu încearcă suficient de mult. Eram tot timpul nemulțumită de mine însămi, nu de copil, mai ales pentru că nu îmi dădeam seama unde procedam greșit. De ce alții reușeau și noi nu? Starea mea de agitație desigur că i-o transmiteam și lui Matei și nimic bun nu ieșea din asta.

Într-o zi totuși , am ajuns să citesc cartea „Teoria inteligențelor multiple” scrisă de Howard Gardner ( psiholog american specializat pe psihologia educației), care m-a luminat și m-a ghidat către o altă gândire. Acesta relevă faptul că nu există un singur tip de inteligență responsabil de succesul nostru in viață, testul IQ nefiind singurul factor care determină inteligența umană.

Howard Gardner a formulat inițial o listă cu 7 tipuri de inteligență : inteligența lingvistică, inteligența logico matematică, inteligența spațială, inteligența muzicală,inteligența chinestezică, inteligența intrapersonală si inteligența interpersonală. Primele 2 tipuri de inteligență sunt utilizate frecvent în programele educaționale din școli și sunt măsurate prin testul IQ, următoarele trei au fost asociate cu arta, iar pe ultimele ultimele 2 Howard le-a numit “inteligența personală”, acestea din urma formând Inteligența Emotionala, măsurată prin EQ.

1. Inteligenta lingvistica: reprezinta usurinta in exprimarea şi perceperea nuantelor limbajului verbal, abilitatea de a invata limbi straine si de a folosi limbajul in atingerea unor obiective dar si abilitatea de a folosi eficient limbajul pentru a te exprima teoretic si poetic.

2. Inteligenta logico-matematică presupune capacitatea de a elabora rationamente, de a recunoaste si folosi scheme şi relatii abstracte. Persoanele de acest tip prefera numerele, structurile, formulele, tehnologia, conceptele matematice.

3. Inteligenta spatiala presupune capacitatea de a gandi în imagini, de a-si reprezenta în imagini informaţiile. Persoanele care au inteligenta spatiala pot intelege si reprezenta foarte bine lumea spatial-vizuala, au simtul orientarii in spatiu si memorie vizuala foarte buna. Aceste persoane invata folosind imagini, observand, efectuand reprezentari grafice, prefera sa deseneze, sa construiasca, sa modeleze, sa proiecteze, prefera culorile, imaginile, sa efectueze schite, scheme.

4. Inteligenta muzicala reprezinta abilitatea de a recunoaste si de a gandi in sunete, ritmuri, melodii şi rime, a fi sensibil la ton, la intensitatea, inaltimea si timbrul sunetului, abilitatea de a recunoaste, crea şi reproduce muzica, folosind un instrument sau vocea.

5.  Inteligenta chinestezica implica utilizarea cu eficienta a miscarilor corporale, abilitatea mentala de a coordona miscarile corpului, fizicul si mentalul aflandu-se in stransa legatura. Persoanele  care au inteligenta chinestezica învata prin implicare directa, manevrare de obiecte, activitati practice, miscare.

6. Inteligenta intrapersonala se refera la intelegerea propriei persoane. Aceasta inteligenta o intalnim la persoanele introspective, care au capacitatea de se intelege pe ei insisi, de a-si analiza propriile emotii, ganduri, temeri, motivatii.

7.  Inteligenta interpersonala se refera la intelegerea celorlalti si te ajuta sa fii sociabil. Persoanele care poseda astfel de intelienta, prefera sa socializeze si sa empatizeze cu grupuri de persoane, se implica în activitati comune, sunt buni organizatori, au talent in privinta comunicarii şi negocierii, prefera interactiunea, colaborarea, relatiile sociale.

Mai pe scurt, ce înseamnă toate acestea?

1. Înseamnă că nu toți copiii pot funcționa cu aceeași metodă de învățare.  Adică unii vor învăța explicându-le sau vorbindu-le pe când alții vor învăța dacă efectiv vor replica fizic sau schematic informația.
2. Înseamnă că nu toți vor avea înclinații spre matematică sau sport, deși poate astea ne dorim noi pentru ei.
3. Înseamnă că degeaba îi comparăm și așteptăm să aibă aceleași rezultate cu băiețelul din parc, care știe alfabetul la 2 ani, dacă copilului meu îi place mai mult să coloreze sau să construiască. Pentru că unui copil cu inteligență logico-matematică îi va plăcea numerele și deci le poate memora chiar de mic, cel cu  inteligență interpersonală va învăța de la și în preajma altor copii, pe când un copil cu  inteligență spațială va prefera culorile, imaginile și îi va fi mai ușor să le asimileze.

Așa că m-am relaxat și l-am lăsat să asimileze totul în maniera lui, și mă bucur de fiecare achiziție nouă pe care și-o însușește. ( Înainte nu acordam mare atenție lucurilor pe care știa să le facă, atenția mea se concentra doar pe a-l învăța ceea ce îmi doream eu să învețe).  Nu știe încă să îmi arate care este culoarea roșie, însă are o mulțime de alte abilități pe care și le dezvoltă foarte frumos. Face cu mare plăcere treburi casnice și se bucură foarte mult pentru că ne este de ajutor. Știți ce mutriță fericită are după ce aruncă pampersul la coș? Sau după ce își aruncă lingurița în chiuvetă? Și toate aceste atitudini le-a deprins singur, fără să fie forțat, doar prin modelul exemplului. Toate trebuie să fie o joacă sau cel puțin așa să le perceapă copilul. Abordați metoda de învățare care îi place lui. De exemplu dacă îi place să danseze, în timp ce dansați împreună cu el, arătați-i părțile corpului: nas, ochi, urechi, etc.  Sau cântați un cântecel despre părțile corpului.

Sunteți părinți buni și copiii sunt la fel de buni. Nu există copii sau părinți ce nu sunt capabili. Există doar așteptări foarte mari așezate pe umerii copiilor noștri care încă sunt atât de mici și încă fragili…

Spor la crescut frumos și armonios, cu pace! 🙂

 

Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să mă susții cu un like pe pagina de facebook. ?

LE. Unii autori si unii psihologi nu sunt acord cu aceasta teorie, sau poate doar partial, insa in continuare cred ca putem extrage si aplica multe lucruri bune de aici. 🙂