Uncategorized

Despre egocentrism. Sau de ce copiii nu împart

Despre egocentrism probabil că nu ați auzit foarte des, dar „asta e, trebuie să înveți să împarți”, sigur ați auzit măcar o dată.

Tocmai ce am venit din parc. Media de vârstă  2 ani+. În jurul nostru cineva plângea la  5 minute pentru că veau bebe” „vleau leagănul” „ăta ete locu meu” ” a mea, a mea, a meaaaaaaaa!”

Caz concret, astăzi. Matei învârtea o roată. O fetiță de vreo patru ani, se alătură în căsuță, îl impinge și îi spune „eu, doar eu!”. Să nu credeți că Matei al meu se lasă mai prejos. A nu! Se împinge și el, că doar el venise primul acolo, deci era locul lui. Sigur că am intervenit, și bunica fetiței a intervenit, spunând „Of, nu mai fiți răi, măi copii…”. Copiii nu sunt răi și știu că bunica nu a spus-o în sensul acesta.

Egocentrismul la copii este specific vârstelor mici – faza „eu”, după cum o numesc unii. Egocentrismul înseamnă practic a te pune pe tine în centrul lumii, adică centrare pe sine și pe propriile nevoi. Copilul e centrat pe el însuși, pe ceea ce el doreste și are nevoie, în timp ce dorințele altora nu sunt realizate, percepute, înțelese.

Psihologul Jean Piaget, cel care a studiat comportamentele copiilor mai cu seamă pe proprii săi copii,  a formulat o teorie a dezvoltării copilului din punct de vedere cognitiv, care presupune trecerea graduală prin patru secvente: stadiul senzorio-motor (0-2 ani), stadiul preoperațional ( 2-7 ani) , stadiul operațiilor concrete ( 7-11 ani) și stadiul operațiilor formale( 11 ani+). Egocentrismul ar fi specific copiilor ce se află în stadiul preoperațional: între 2 și 7 ani (alături de curiozitate, imaginație, independentă).

Egocentrismul la copii nu ține, astfel, de faptul că cel mic este răsfățat – este o trăsătură aproape universală la vârstele mici, dată de stadiul gândirii preoperaționale, prelogice – o gândire subiectivă, bazată pe propriile percepții.  Așadar, această etapă este considerată normală în dezvoltarea sa, atâta timp cât copilul nu prezintă concomitent trăsături asociale (izolare, lipsa afectivității față de alții, frica de alții) sau antisociale (agresivitate crescută față de alții).

Mai mult decât atât, într-un studiu, oamenii de știință au măsurat, prin rezonanță magnetică, activitatea în diferite regiuni ale creierului și au descoperit zona care joacă un rol important în capacitatea noastră de a ne depăși propriile sentimente. Circumvoluțiunea supramarginală este o zonă la intersecția tempoparietală, care este responsabilă, în general, pentru depășirea punctelor de vedere ale cuiva. Aceasta este strâns legată de alte regiuni ale creierului, cum ar fi cortexul insular, care are responsabilitatea exclusivă de a identifica emoțiile altcuiva.

Acest lucru înseamnă că în circumvoluțiunea supramarginală am localizat o regiune ale cărei funcții principale ne permit să depășim propriile sentimente”, a spus Steinbeis. În plus, oamenii de știință au stabilit că, odată cu creșterea vârstei, scade densitatea corticală a fibrelor nervoase din această zonă. Acest lucru sugerează că fibrele nervoase sunt mai active pe măsură ce îmbătrânim. 

Adică, creierul copiilor de vârstă mică încă nu este suficient dezvoltat pentru a îndeplini funcția pe care noi ne-o dorim cu atâta ardoare: să se pună în locul celorlalți și efectiv să priceapă prin ce trece celălalt. De aceea, cu cât copiii cresc, creierul se dezvoltă și astfel sunt capabili să depășească și să își îmbunătățească comportamentele.

Desigur, că trebuie să ne încurajăm copiii să fie darnici, să fie empatici, să nu le oferim totul de-a gata și imediat. În același timp, ar  trebui să pricepem că este o etapă firească a fiecărui copil și să nu ne mai facem sânge rău pentru că nu își împart jucăriile, să nu mai provocăm adevărate scandaluri în locurile de joacă doar pentru că un copil nu le-a permis altor copiii să se joace cu mașinuța lui.

Matei împarte și nu prea. Uneori își dă jucăriile, alteori nu. Depinde de dispoziția pe care o are, depinde de cine îi cere ( de obicei este atras de  copiii mai mari decât el), și mai depinde și despre ce jucărie este vorba. Într-o zi, cu intenția de a-l învăța să împartă, i-am oferit una dintre mașinuțele cu care venisem în parc, unui băiețel. A plâns aproape de leșin și nu a vrut să vadă altceva, până când nu și-a recuperat mașinuța. În aceea zi, pur și simplu nu avea chef să împartă. Știa foarte clar ce mașinuțe și-a luat de acasă, a văzut că una îi lipsește și a observat imediat în mânuțele altcuiva.

Egocentrismul la copii este o etapă firească. Unii o au, alții nu trec prin ea, însă nu ține de răutatea unui copil. Să nu ne grăbim să judecăm, să fim noi în primul rând empatici ca să le putem oferi un exemplu bun.

Egocentrismul se diminuează cu cât copilul își dezvoltă abilitățile sociale și se integrează într-un grup. De aceea este important să meargă la locurile de joacă,  să se joace cu alții, să împartă, să învețe regulile interacțiunii și să vadă că nu este doar el important. Interacțiunea socială va învăța copilul că ceilalți au propriile opinii, nevoi și sentimente, diferite de ale sale și va invăța să se adapteze și să îi ia în considerare  și pe ceilalț. Însă desigur, că acest lucru se poate învăța nu imediat, ci pe parcursul a câtorva ani.

Facebook Comments

2 Comments on “Despre egocentrism. Sau de ce copiii nu împart

  1. Inteleg partea cu impartitul lucrurilor de la locul de joaca, cele care nu le apartin. Dar sincer nu inteleg obsesia mamicilor cu impartitul jucariilor proprii.

    As vrea sa vad cati adulti impart cu ceilalti lucrurile pe care le detin. Daca merg la o duduie in parc si ii iau geanta sa ma uit la ea, sa o probez, sa ma “joc si eu putin ca i-o dau inapoi” oare o sa mi-o dea lnistita sau se va uita la mine ca la o ciudata si si-o va trage mai bine la piept?

    Si atunci de ce sa faci copilul sa fie darnic cand tu nu esti? Si cand copilul e prea darnic si da jucarii de tot la altii iar e problema.

    Eu zic ca nu e problema la copil, ci la adultii care pretind mereu ceva de la ei, lucruri pe care mititeii nu le inteleg si care ii debusoleaza. Mai lasati bietii omuleti sa evolueze in ritmul lor, zic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.