Familia este cheia către fericire

Copilul este producere. Nu o reproducere

reproducere
Copilul este producere, și nu o reproducere.

Probabil că vi se pare plastică exprimarea, mai ales când ne referim la un copil. Însă vă rog să luați fraza așa cum este ea și să o rețineți și vă promit că până la final veți fi ințeles la ce mă refer și veți fi de acord cu mine.

Când se referă la nașterea de pui vii, biologia și anatomia denumește acest proces ca fiind „reproducerea speciei”. Reproducere, pe scurt.
Deși este un termen folosit mai degrabă în manualele școlare, cumva, și noi ca părinți, privim copilului ca o reproducere. A propriei noastre persoane.
Reproducerea vine deci cu așteptări. Cu așteptarea că cel mic ne va semăna, că se va comporta conform așteptărilor, că gena și mediul in care se naște îi vor fi predictor unui viitor așteptat. Va fi ca mama și ca tata, căci nu degeaba este copilul părinților lui.

Producerea în schimb, înseamnă că tu mama, si tu, tata, produceți o ființă nouă, disctintă, cu visuri și aspirații poate diferite de ale voastre. Înseamnă că poate deși tu ești adepta pantofilor cu toc, fiica ta s-ar putea să prefere pantofii sport. Înseamnă că deși tu ești un inginer renumit, poate fiul tău va urma calea artei. Și nu este nimic neînregulă cu asta.

Pentru că oamenii fac oameni noi, oamenii nu fac copii repetate ale acelorași  persoane.

De câte ori nu ați auzit vorbindu-se despre copii: ” Nu știu cum a ajuns el să fie dansator când părinții lui sunt profesori eminenți”.
„Nu știu cum de ei îi plac muncile agricole când părinții ei sunt doctori, doxă de carte”

Saaaaaau : „Nu înțeleg cum nu ești primul din clasă la învățatură, când noi am fost întotdeauna premianți!”

„Nu ne semeni deloc! Nu ești deloc ca fratele tău! El cum poate și tu nu poți?”

Copilul este producere, și nu o reproducere. Copilul este un om nou, care aduce lumii un alt suflu, o altă viziune, o altă perspectivă. Iar asta se numește evoluție. 🙂

Ați rămas cu mine până la final? Am stabilit cu toții că pruncii noștri nu sunt mini-noi( sau mini-me cum ne place să spunem). Diferențele interpersonale sunt o realitate. Fiecare copil are personalitatea lui. Nu întotdeauna vor fi de aceeași părere cu noi, nu de fiecare dată vor dori pentru ei ceea ce noi le dorim. And that’s ok. 🙂

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.