Știu că noi ca părinți, simțim o presiune foarte mare. Mai ales cu toată treaba asta cu parentingul. Cu toată tehnologia asta care le dă copiilor acces la lucruri la care noi nici în cele mai adânci străfunduri, nu le gândeam.

Cu toate lucrurile astea faine pe care ceilalți copii le au, și pe care noi nu ni le permitem.

Sigur că da, vrem să ne vedem copiii bucuroși în dimineața de Crăciun. Că au primit tot ce au pus pe listă.

Sigur că da, s-ar bucura și ei să se „laude” cu cele mai tari jucării. Și, văzându-ne copiii bucuroși, vom spune : „sunt un părinte bun, am reușit.”

Dar oare câți dintre noi mai țin minte câte dulciuri am găsit sub brad, în fiecare dimineață de Crăciun?

Câți dintre noi mai știu câte sarmale am avut la fiecare prânz de Crăciun?

Câți dintre noi mai știu câte feluri de mâncare, am avut pe masa de Crăciun?

Și câți dintre noi nu pregătim astăzi bunătățile de Crăciun doar ca să recreăm atmosfera din bucătărie, entuziasmul și încântarea, și nu neapărat pentru mâncarea în sine?

Câți dintre noi nu pregătim bucatele doar pentru bucuria că facem toate astea împreună? Și pentru a ne aduce aminte de bunici și de toate persoanele dragi de care astăzi suntem departe…

Câți dintre noi ne amintim mai degrabă de atmosfera caldă și plină de veselie din casă, când toată lumea uita de necazuri măcar pentru o zi și se bucurau că se află împreună?

Și câți dintre noi s-au simțit singuri, înconjurați de jucării, dar nu și de prezența părinților?

Câți dintre noi ar fi renunțat oricând la masa aia încărcată, doar-doar nu s-ar mai certa părinții? Am fi renunțat la masa aia bogată, doar-doar mama nu s-ar fi plâns încă o dată de cât de nerecunoscători suntem și cât se sacrifică ea pentru noi.

Înainte să vă enervați pentru că nu v-a ieșit salata, înainte să vă piară tot cheful de viață pentru că vi s-a tăiat maioneza, luați-vă o secundă să vă gândiți, că nu despre asta sunt sărbătorile.

Copiii nu își vor aminti cât de mare a fost sacul moșului, ci cât de larg și-au deschis părinții brațele pentru ei.

Copiii nu își vor aminti câte sarmale ați făcut în Ajun, ci cât de bine s-au simțit jucându-se lângă voi, în bucătăria caldă, aburi aromați plutind pretutindeni.

Copiii nu își vor aminti câte feluri ați avut pe masă, ci de câte zâmbete v-ați împărtășit unii altora.

Copiii nu își vor aminti câte dulciuri ați pregătit pentru Crăciun, ci de atmosfera caldă și liniștită de acasă.

Copiii își vor aminti cum s-au simțit și nu câtă bogăție au avut sub brad sau pe masă.

Copiii nu își vor mai aminti atunci când vor crește ce jucărie au primit de la Moșul pe când aveau șase ani, dar cu siguranță va rămâne cu ei sentimentul acela de neînlocuit, de a fi cu mama și cu tata.

Copiii nu își vor mai aminti cât de bine au ieșit aranjamentele de pe masa de Crăciun, ci de nerăbdarea și bucuria lor în timp ce mama și tata au stat cu ei pe covor, și i-au ajutat să își asambleze jucăriile aduse de Moșul.

Copiii își vor aminti cum s-au simțit de Crăciun și nu câtă bogăție au avut sub brad sau pe masă.

Peste ani, atunci când mama și tata vor fi departe, ei vor fi în moștenirea dată mai departe de copii copiilor lor. Peste ani, copiii vor căuta să recreeze același Crăciun…

Sursă foto copertă articol: Jonathan Borba on Unsplash