Am așteptat mult momentul în care să am discuții interesante cu copilul meu. În autobuz, pe stradă, în magazin, în parc, auzeam glasuri de copii care strigau după părinții lor, care le povesteau despre ce s-a întâmplat la grădi, care veneau cu propriile idei despre cină. Și voiam și eu asta.

Apoi, am primit ceea ce mi-am dorit. Și… acum mi-aș dori câteva momente de liniște. Da, ce pot să zic, cine să mă mai înțeleagă, nu? :))

Adevărul este că prefer mai degrabă să îmi inunde urechile cu vocea lui decât să nu îl aud deloc.

Nu mi-am notat toate discuțiile noastre, dar unele sunt memorabile. Sigur, mai puțin memorabile sunt cele de la trei sau cinci dimineața, când se furișează lângă mine, în pat. Și zic că sunt mai puțin memorabile pentru că efectiv sunt atât de adormită încât nu îmi mai amintesc despre ce am vorbit.

Așa că iată mai jos câteva frânturi, adunate:

Mami, ce se întâmplă dacă beau apă de ploaie? Nimic? Hm, eu cred că face bine la burtică.

Mami, apa de mare este foarte, foarte sărată! De unde știu? Pentru că am înghițit apă de mare, la mare. Și nisip. Nisipul nu e bun deloc de mâncat!

Awwww, uite, unul dintre prietenii mei imaginari doarme lângă tine! – prietenii lui imaginari sunt micuți, au mai puțin de un centimetru.

Când mergem și noi în Asia?

Nasul este o zonă sensibilă și dacă bagi degetul în nas, poate să îți curgă sânge. Atunci când îți curge sânge din nas, trebuie să stai întins pe spate.

Am avut un vis urât. Mergeam cu trenul, și am scos mâna pe geam și atunci a căzut televizorul.

Din ce este făcută ciocolata?

Răsăritul este atunci când luna se întâlnește cu soarele.

Cum adică eu nu eram la tine în burtică atunci când erai tu mică?

Mami, vreau să merg la Chefi la cuțite. O să fac cereale cu lapte, și pâine cu unt și ciocolată.

Cât de înalt este cerul?

Voi ce conversații adorabile-filozofice purtați? Și cel mai important, la ce oră? 🙂