Cu toate știrile din ultima vreme, cu pierderea bunicii mele, cu pierderile unor oameni importanți din domeniului psihologiei, m-am gândit la moarte. La ce înseamnă ea dar mai ales, la tot ce se întâmplă cu noi și cu ceilalți până ajungem acolo. Căci până la urmă, cu o moarte suntem toți datori. Tragedia și durerea imensă apar când totuși, moartea vine prea devreme.
Și m-a făcut să mă uit puțin la mine, la viața mea, la cum trăiesc. Și probabil printr-o coincidență ( sau nu), am dat de o postare mai jos, distribuită deja de peste 225,000 de persoane. Iar asta înseamnă că postarea a rezonat cu o mulțime de oameni. Este vorba despre postarea lui Chelsea Amber.
Postarea reprezintă de fapt o poză, cu cinci cele mai mari regrete ale oamenilor la sfârșitul vieții, pe care aceștia le-au exprimat în ultimele 12 săptămâni de viață. Lista a fost întocmită de Bronnie Ware, o asistentă/infirmieră din Australia.
Cele mai mari regrete ale oamenilor la sfârșitul vieții:
Am citit postarea cu piele de găină. Desigur, mă aflu poate și într-un moment vulnerabil, dar m-a ajutat oarecum să văd lucrurile într-un mod și mai clar.
Nu zic că ar trebui de mâine să ne schimbăm locul de muncă sau să strigăm în gura mare că nu ne place de Gheorghiță. Dar poate că am putea să ne încărcăm mai mult de la oameni, de la cei dragi, și nu la fel de mult de la serviciu, lucrând 16 ore din 24.
Poate reușim să privim oamenii mai cu blândețe, chiar și pe noi.
Să ne ținem mai des copiii în brațe, să le reamintim că îi iubim necondiționat.
Să ne îmbrățișăm soții, să îi întrebăm ce mai fac, cum mai este la ei în suflet, căci pe ei i-am iubit primii, înaintea copiilor.
Să avem curajul de a ne lua singuri apărarea în loc de a ne îngropa și mai tare în rușine sau reproșuri…
Sursă foto copertă articol: Szilard Toth on Unsplash