Nu știu în alte localități sau alte sectoare, dar la mine bombele au început din noiembrie. Da, bombe, nu pocnitori, nu petarde. Bombe. Și nu o dată pe zi, de mai multe ori pe zi. Și chiar și noaptea.
Ideea este alta. Pe mine chiar mă interesează să știu motivele pentru care lumea le cumpără și le folosește înainte de noaptea de Revelion.
Sunt convinsă că toată lumea știe și este conștientă cât de periculoase sunt și cât de urât poate degenera o astfel de distracție.
Nu este distractiv nici pentru animale care se sperie teribil. Multe dintre ele fug de acasă, dispar și nu mai sunt găsite niciodată. Unele pot chiar muri, în urma șocului.
Bombele, petardele, pocnitorile sunt împărțite în patru categorii. Patru tipuri de F-uri: F1 sunt alea mici care fac doar zgomot, F2 sunt cele care pot fi folosite în spații restrânse, F3 – pentru spaţii deschise mari și F4 – clasificate ca fiind „de mare risc”. Mai există clasele P și T, dar acelea pot fi folosite doar pe scene, și doar dacă sunt manevrate de un pirotehnist cu acte.
Persoanele fizice pot cumpăra și folosi doar pe cele mai inofensive din această clasificare. Și nu le pot folosi oricând și oricum. Adică:
Daaaaaaarrrrrrr
Nu uitați că sunt și copii pe lângă voi. Copii care poate că nu anul viitor, dar peste doi ani, vor cumpăra și ei rachete de la domnul din colț de stradă. Și se vor distra cu alți copii, în spatele blocului. Și nu vor ști ei prea bine ce e de făcut. nu vor ști despre viteza de ardere, sau despre cât de prost pot fi confecționate materialele pirotehnice, și le vor bubui în față.
Sau se vor face mari și vor merge la petreceri de revelion, sau la concerte, sau în centrul orașului, și alții vor arunca bombe, pocnitori și petarde, așa cum au văzut la părinții lor, pentru că exemplul ăsta l-am prezentat ani de zile. Și într-un an, vom merge cu copiii la spital, înjurând în gând blestematele alea de pocnitori…
Vă las mai jos câteva articole cu tragedii care ar fi putut fi evitate:
La o simplă căutare pe Google veți găsi o mulțime astfel de cazuri. Mi-aș dori să fie din ce în ce mai puține, nici unul, de fapt…
Și vă rog, nu îmi aduceți argumentul distracției sau amuzamentului. Sunt sigură că există metode mult mai amuzante și sigure pentru distracție.