Bună! Pe mine mă cheamă Mamiuite, Mamivino!
Suntem de două săptămâni acasă, cu răceală de sezon. Cu tuse, cu muci, cu plictiseală. Cu lucrat de acasă.
Într-o zi mi-a spus: Mami, gândurile mele sunt gri. Nu găsesc nici un gând despre ce joc să mă joc. Nu știu ce să mă joc…
Cine ar fi știut, cine ar fi crezut, că va veni ziua în care, de câte ori voi auzi cuvântul mami, îmi voi înăbuși gândul: Ce? Ce mai este de data asta?
Pe mine chiar mă cheamă Mamiuite și Mamivino. Așa mă cheamă copilul de fiecare dată, atunci când are nevoie. Adică din două în două minute.
Noroc cu soțul care vine seara acasă, și mă strigă altfel. Abia aștept să mă strige Noicemâncămînsearaasta?
De câteva zile, am mai căpătat un nume: Staisățispunceva. Acest nume este apelat cu precădere seara, când începe povestea de seară, sau când sunt gata să îl învelesc și să îl pup de noapte bună.
Mamivino, Mamivino! Trebuie să vezi ce s-a întâmplat aici! Deci mașina asta venea așa, și după colț mai era o mașină, apoi s-au luat la întrecere, și apoi…
Staisățispunceva, Staisățispunceva! Mai știi episodul din Blue, cu proasta dispoziție, când a dărâmat toată hârtia igienică? Ahahaahaahaaa. Mai știi? Mai știi? Nu-i așa că este amuzant?
Mamivino, Mamivino! E un păianjen mic în bucătărie!
Dimineața este și mai greu. Dimineața este aglomerată cu mic dejun, cu mașina de spălat, cu aerisitul, cu baia, și tot ce îți dorești este să înghiți o gură de cafea, fără noduri. Sau măcar caldă… Ador diminețile! 😀
Acum că m-am prezentat, v-am spus cum mă cheamă, să mă prezint și fizic. Mi-a făcut soțul o poză de dimineață. Spune că sunt drăguță…