Nu știu exact să spun ce este, rețeta pe care ați văzut-o ieri la stories. Încă se mai găsește acolo, pentru câteva ore. Am primit mai multe solicitări pentru rețetă, am răspuns, dar mai bine este cred, să rămână scrisă și aici. O să îi spun budincă-plăcintă de dovlecei.

Așadar, ingredientele ar trebui să fie ce avem prin frigider. Dintre toate din cele de mai jos, eu doar brânză nu am avut. Așa că am luat o bucată mică, în drum spre casă. 6 lei am dat pe ea. Dovlecei aveam deja de ceva timp în frigder, și trebuia să îi folosesc, înainte să se strice. Dovlecei pane îmi lua prea mult timp, de chifteluțe nu aveam neapărat chef, așa că am găsit o altă variantă.

Am mai făcut genul acesta de budincă, la începutul diversificării. Foloseam pe atunci și morcov sau ardei, chiar și șuncă și mânca copilul pănî la ultima fărâmă. Aseară totuși , nu a mâncat. Dovlecei? Bleah!

Ingrediente:

• 3-4 dovlecei
• 2 cepe verzi ( merge și una normală)
• 1 legătură de pătrunjel
• 3 ouă
• 1 pliculeț de praf de copt (10 grame)
• o bucată de brânză( eu am luat telemea, ambalată, are 200 de grame)
• 5-6 linguri generoase de iaurt grecesc ( cam 200 de grame- am mereu în frigider câte o găleată :D)
• 1 lingură de ulei
• Un pahar mic de făină, cam 100 de grame. Nu știu cum ar fi cu amidon de porumb
• Sare+piper, după gust

Mod de preparare:

Am dat dovlecelul prin răzătoare, și l-am lăsat în bol, ca să se scurgă apa. Am tocat ceapa și pătrunjelul și le-am pus deoparte.

Am bătut cele trei ouă, cu uleiul, iaurtul, făina și praful de copt. În ordinea asta. Apoi am încorporat în compoziție ceapa și pătrunjelul.

Am stors apa din dovlecel și am adăugat dovlecelul în restul aluatului. Am amestecat bine, și gata! 😀

Am pus o hârtie de copt în tavă, am băgat tava la cuptor, la foc mic. Mie mi s-au șters gradele de la buton, deci pot doar să intuiesc câte grade setez :)) Cam 150-175 de grade.

Am lăsat cam 50-55 de minute, și am verificat din când în când cu o scobitoare. Ideea este să se rumenească și să fie cât de cât solidă. Nu o tăiați imediat, lăsați-o să se răcească. Cât aveți răbdare. Eu am tăiat-o când încă mai era foarte puțin călduță. Și a fost bine, nu s-a dezintegrat. Dacă o tăiați călduță, tăiați totuși cu grijă.

Mi-au ieșit două farfurii mici, și mi-a ajuns să îmi iau și la serviciu, pentru masa de prânz. Merge foarte bine cu salată de roșii cu busuioc. Și cu o ceapă verde, după preferințe, desigur. La gust se aseamănă cu omleta, asta ca să vă faceți o idee despre gust.

Data viitoare o să adaug și un ardei gras roșu, și în loc de salată de roșii, voi face un sos de iaurt cu usturoi. Deja îmi plouă în gură. Cred că voi reface rețeta asta sâmbătă sau duminică. 😀