Fără categorie

Azi am murit a doua oară

E liniște si întuneric. Și e bine așa. Din coltul in care stau ghemuita, casa pare mare si rece. Straniu, pentru că altfel, este mică și călduroasă.  Brațele îmi sunt goale, cand ele ar fi trebuit sa fie adapostul unui pui de om. Goală sunt și eu pe dinăuntru. Secată, pustiită, goală.

Au trecut 6 luni de când am fost căsuța unui  îngeraș, timp de 12 săptămâni. 6 luni de cand s-a întors la ceruri. Pe timpul acesta ar fi trebuit sa isi cunoasca mama, tatăl, frățiorul. Deja vizualizam reacția lui Matei, sărutându-și frățiorul sau surioara. Și lacrimile îmi curg iar șiroaie.

Acum 6 luni am simțit că am murit, iar azi in loc sa renasc, simt ca mai mor o dată. E greu sa  inveti sa traiesti ca un mort viu. Nu ma astept să mă înțelegeți, nici nu imi doresc asa ceva si nici voua nu va doresc. Pot înțelege doar cei care au trecut prin asta. Durere, vinovatie, neputinta, furie, durere, disperare. Toate la infinit. Care vor macina probabil pana la sfarsitul vieții.

Am plâns, pentru ca doar atat mi-a mai ramas. Fără să  ma vada cineva. Este mai bine așa, căci până la urmă eu sunt singura  care trebuie sa învețe sa trăiască așa, fara un sfert de inimă. Din pieptul meu s-a rupt bucățică de inimioara, nu din pieptul altcuiva. Este lupta mea, nu are rost să mai sufere si alții.

Nu am nevoie de incurajari. Oricum nu sunt de folos in asemenea cazuri. Stiu si eu ca viata merge înainte, că așa a fost să fie, că va veni altul. Le știu pe toate, însă nici una nu aduce alinare. Nici una. Poate  doar lacrimile sa mai reușeasca să curețe un suflet îndurerat.

 

Facebook Comments

One Commnet on “Azi am murit a doua oară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *