Rândurile de mai jos le-am scris încă de anul trecut. Zac de ceva timp într-o ciornă, nu-mi venea să le eliberez. Însă cumva suprapuse cu perioada de început de an nou, cu rezoluții și planuri noi, cred că este un moment oportun ca acest articol să vadă lumina online-ului. Totul a plecat de la o știre citită în presă și care a fost ulterior difuzată și la tv.

O fetiță de doi ani a murit la Spitalul Fălticeni din cauza anemiei severe. Bunica fetiţei le-a povestit medicilor că micuţa a fost hrănită doar cu lapte şi ceai. Bunica a spus că a fost hrănită doar cu lapte şi ceai. Copila se afla doar în grija tatălui pentru că mama sa este plecată la muncă în străinătate. Cei doi părinţi mai au trei copii. Familia este din comuna suceveană Preuteşti. Când a văzut că mezina se simte rău, tatăl a dus-o soacra lui, care locuieşte în comuna Horodniceni. Femeia s-a speriat şi a sunat la 112. Copila a fost preluată de o ambulanţă şi transportată la Spitalul Fălticeni, unde a fost diagnosticată cu anemie severă şi insuficienţă respiratorie. (Sursa: aici)

Nu judec mama. Departe de mine acest gând. Însă ce pot spune este că m-a pus serios pe gânduri.

Trăim vremuri care nu-s cele mai ușoare. În care în mod paradoxal toți din jurul nostru au. Și am vrea și noi să avem. Telefoane scumpe, vacanțe, case spațioase în timp ce în ale noastre abia dacă mai este loc de-un pas, toate par că te strivesc.

Te chinui, alergi, muncești și în ciuda eforturilor tale, datoriile cresc și nu le mai faci față. Seara când pui capul pe pernă, te întrebi ce fac tu greșit față de alții? Cum de nu reușești să asiguri familiei tale tot comfortul pe care te străduiești să îl pui pe masă?

Cum se face că deși încerci să îi asiguri cea mai bună educație copilului tău, că deși faci tot ce poți ca să nu descarci asupra lui toate frustrările, nervii, și nemulțumirile tale care te apasă zi de zi,  cu toate acestea pare că greșești pas după pas?  „Care cărți de parenting? Care principii? Nu vedeți că nimic nu funcționează? Este tot mai rău!” –  strigi în fața unui public imaginar.

Ai făcut atâtea compromisuri, ți-ai călcat pe inimă de tot atîtea ori, în drumul spre casă de la serviciu, tu nu vii, ci te târăști, pentru că atât de obosit ești. Și unde sunt rezultele, unde este răsplata?

Mâncarea nu este bună, casa pentru care plătești rate cât un salariu nu este la fel de primitoare și de valoroasă așa cum ar trebui să fie. Căci pentru asta muncești. Să ai, să fie bine. Toate să fie un Rai.

Mi-a plăcut mult un citat din Freud. Și îl consider foarte adevărat și mai mult, cred că ne-am face un foarte mare bine dacă l-am integra în viața noastră de zi cu zi. El afirma că oamenii au o anumită cantitate de energie pe care o pot investi în diverse lucruri, într- o zi. Dacă spre exemplu, energia pe care o depui lucrând este de 80%, pentru restul lucrurilor îți va mai rămâne doar 20%. Restul însemnând casă, prieteni, familie, activități casnice. Ceea ce mi se pare 100% just, pentru că nu suntem super-oameni. De aceea, când ajungem acasă după 12 ore de muncă, nici să ne spălăm pe dinți nu mai suntem în stare.

Atunci când ești obosit, nu mai ai energia de a te bucura de ce ai. Din contră, în loc de bucurie resimți nemulțumire și frustare, pentru că deși ai tras de tine ca să ai și un al doilea job sau ai făcut ore suplimentare, cu toate acestea nu-i de ajuns. Tot nu ai suficient. Dar oare când va veni ziua în care să spunem că avem tot ce ne dorim? Niciodată. Și ce pierdem între timp? Tot ceea ce nu vom mai putea recupera niciodată. Timpul special cu copilul, în care chiar să te bucuri de el și el de tine, o mâncare adevărată pregătită în tihnă, într-o după amiază cu familia,

Ce câștigăm atunci când muncim până la epuizare? Bani. Ce pierdem? O relație. Poate cu copilul, poate cu partenerul. Merită? Ar trebui să analizeze fiecare.

Știu că toți știm toate astea. Dar le uităm atunci când altele mai grele ne apasă umerii. Și eu am muncit uneori neomenește. Însă cu timpul am realizat că sunt lucruri pe care nu le pot cumpăra cu banii și că sunt momente care nu se mai întorc.

La mulți ani! Noul An să vă aducă ceea ce vă este mai bun și mai de folos, sănătate să aveți și să reușiți să găsiți echilibrul acela atât de greu de menținut.