Cei care ne bucură sufletul cel mai tare și care ne aduc cele mai mari bucurii sunt cei pe care îi iubim cei mai mult. Dar tot ei sunt cei care ale căror comportamente ne întristează cel mai mult, tocmai din aceleași motive. Suntem foarte implicați în relațiile cu ei, și de aceea ne aprindem mai ușor. Poate fi soțul, copilul, prietenul.

10 minute de răbdare ori 30 de furtună?

La asta mă gândesc de fiecare dată când mă înfurii. Pentru că da, și eu mă înfurii des. Toți facem acest lucru, într-un fel sau altul, pentru că este uman și real. Asta-i realitatea. Cu rate de plătit, cu luna care rămâne prea multă până la salariul următor, cu oboseala după serviciu, cu gătitul, curățenia, și copilul care nu vrea pantalonii/fustița aia. Cauze sunt o mie, știm deja.

Așadar, de unde atâta răbdare atunci? De unde blâdențe și zâmbet cald atunci când tu te grăbești pentru că întârzii la serviciu, iar copilul pur și simplu nu vrea să se încalțe? Sau poate că vrea să o facă de unul singur? ( Așa cum se întâmplă și la noi tot mai des în ultima vreme…).

Răbdarea se învață prin exercițiu. Sunt câteva modalități prin care se poate calma furia. Însă știți că orice învăț durează, deci să nu vă așteptați ca dintr-o dată să fiți zen-ului pământului. Câte puțin în fiecare zi și  rezultatele se vor arăta, pe nesimțite.

Măsurarea consecințelor

Ce funcționează cel mai bine la mine este următorul lucru, necitit nicăieri, învățat din proprie experiență: măsor consecințele întârzierii. Întârzii la muncă zece minute. Ok. Să luăm situația-Copilul nu vrea să meargă la grădi. Am două variante: mă enervez, țip și îl iau târâș ( știți ce înseamnă, nu are rost să explic) ori am răbdare încă zece minute și inventez ceva de neratat, pentru care merită să ieșim din casă. Spre exemplu, să vedem câte mașini au plecat azi la grădi și câte mașini încă dorm, în locurile lor de parcare? Sau să numărăm câți cățeluși s-au trezit în dimineața asta ca să meargă la grădi? Și sunt sigură că în cutia imaginației veți mai găsi resurse. 🙂 Așadar, uneori prefer să întârzii zece minute, decât să mă enervez, el să se agite, și să dureze o jumătate de oră să ne îndeplinim obiectivul. La grădi oricum trebuie să ajungem, deci de ce să facem ceva cu nervi, când oricum trebuie făcut? Iar plecarea voastră de la grădi apoi, va fi cu atât mai dificilă.

O altă metodă, ceva mai old school, este număratul până la zece. Țineți sub control nervii, astfel opriți toate lucrurile care vă trec prin minte și pe care știți că mai târziu le veți regreta. Și care mai și rănesc pe deasupra.  Dacă locuiți la casă, ieșiți în curte și numărați o sută de pași. Mintea are timp să se limpezească, și aveți timp să recăpătați o perspectivă mai clară și mai rațională asupra situației.

Zece secunde de calm și de gândire

Am mai învățat ceva zilele trecute, când am participat la un curs de acordare a primului ajutor.  Și cred se potrivește foarte bine în orice situație. Înainte de orice, luați-vă zece secunde de calm și de gândire.  Cântăriți opțiunile, analizați situația, cât de gravă este?

Înainte de acordarea primului ajutor, de exemplu, acele zece secunde sunt necesare pentru alcătuirea planului de salvare, însă pot însemna și  evitarea situației în care ați putea deveni următoarea victimă a accidentului.  Și în situațiile încordate, în discuțiile în contradictoriu, nu deveniți victimă, fiți voi salvatorul. 🙂