Ziua de mâine nu ne este promisă…

Temerile unei mame o însoțesc pretutindeni, necontenit. Trează sau adormită, în stare de veghe sau de ațipire, în adâncul subconștientului, gândurile unei mame zboară către puiul ei.
Nu contează dacă-i prunc sau dacă este un adolescent care iese în oraș cu prietenii. Dacă grijile mamelor ar prinde glas, ele ar acoperi cu ușurință forfota celui mai aglomerat oraș din lume.

Un soț își frământă mâinile și gândurile atunci când soția întârzie și nu răspunde la telefon. O soție nu adoarme de-adevăratelea până când omul ei nu ajunge acasă de la seara petrecută cu băieții.

Un copil plânge după părinții lui de teamă că nu îi va mai revedea și este cu adevărat fericit abia atunci când se întoarce în brațele lor.

Să iubești și te simți iubit…

Dacă oamenii s-ar apleca în mod conștient asupra acestor temeri, dacă nu și-ar alunga gândurile rele, oamenii ar înnebuni. Pentru că mintea omului nu stă niciodată, orice i-ai da de lucru ea procesează, iar să te gândești la eventuale pericole care ar putea să-i atingă pe cei dragi, înseamnă alertă maximă, deci procesare, procesare, procesare. Oamenii nu ar mai ieși din casă, nimeni nu ar mai lucra, nimeni nu ar mai progresa. Căci dacă se ivește vreun pericol în drumul lor spre…?

Înainte de Matei, mă gândeam serios dacă lumea din jurul meu este o lume în care aș vrea să-mi cresc copilul. Ce îi poate oferi lumea copilului meu? Știrile abundă de atentate teroriste, secete, foamete, război mondial. Nu acesta era viitorul pe care mi-l doream pentru el.

Cu toate acestea însă, tot în mâna omului, este ascunsă speranța unui viitor mai bun.

Cred că dincolo de toate relele din lume, dincolo de tot ceea ce nu putem controla, există totuși un lucru care se află exclusiv în puterea noastră: iubirea față de aproapele nostru.

Să iubești și să fii iubit este cel mai important lucru în viața unui om. Să iubească și să se simtă iubit, este chiar fericirea în stare pură.

Ziua de mâine nu ne este promisă. Nu știm ce se va întâmpla ziua următoare, nu putem controla lumea. Însă îi putem asigura pe cei pe care îi iubim de toată dragostea noastră, ne putem opri din graba zilnică  ca să îi vedem pe cei de lângă noi. În loc să ne irosim energia pe teoria drobului de sare, mai bine ne consumăm energia implicându-ne în relațiile cu cei de lângă noi. Să profităm de fiecare zi pe care viața ne-o oferă în dar, dar de care suntem rareori conștienți.

Să îi spunem soțului/soției un te iubesc atunci când ieșim din casă.

Să ne pupăm copilul de noapte bună și să îl asigurăm de iubirea noastră necondiționată.

Să nu închidem ochii seara înainte să ne fi împăcat, copii cu părinți sau soț și soție.

Să ne apreciem copiii mai mult și să le reamintim că sunt buni și cât de mândri suntem de ei.

Să uităm mai repede de ceartă și să nu o mai lăsăm să ne amărască sufletul.

Să ne dăm mai mult timp și să fim mai blânzi cu noi înșine.

Să petrecem mai mult timp împreună. Sau mai puțin, dar bun, autentic.

Să ( ne) iubim mai mult.