Nu știu cum e la alții, dar la noi suzetele parcă ar avea viață proprie. Dacă aș merge mai departe, aș putea spune chiar că sunt antrenate încă din fabrică pentru momentul în care bebelușul va scăpa suzeta din mână. Atunci când vor atinge solul, ele vor fi deja pregătite să execute o săritură răsucito-întortocheată astfel încât să ajungă în locurile cele mai greu accesibile ale casei.
Și uite așa, seara, când toate ar trebui să ajungă în aparatul de sterilizat, voinicește, cu lanterna telefonului mă apuc să le caut peste tot. Pe sub salteaua pătuțului, în coșul cu jucării, în coșul cu fructe, prin baie, bucătărie, prin patul nostru, după canapea, în pantofi și pot continua așa până mâine dimineață. 🙂
Înainte de a avea copil, pe vremea când știam foarte bine de ce are și de ce nu are nevoie un copil, ( între timp am unul al meu, așa că am reconsiderat multe dintre teoriile mele), spuneam nu suzetei. Dar ca de obicei, viața mi-a demonstrat că iată, suntem diferiți și reacționăm diferit la evenimentele de care ne lovim zi de zi.
Pe noi suzeta ne-a ajutat. Fie că a fost vorba de o erupție dentară, de un somn neliniștit, dar mai ales în diminețile friguroase în care mergeam la creșă și pentru a evita să tragă pe gură aerul rece de iarnă care ajungea direct în plămâni, îi ofeream suzetă, respirând astfel în cea mai mare parte pe nas. Știu că sunt și păreri contra folosirii suzetelor, însă m-am documentat puțin și se pare că lucrurile s-au mai schimbat între timp…
Părerile contra se referă la faptul că suzeta interferează cu alăptarea. Însă nu există studii care să dovedească legătura dintre cele două. Pentru a elimina o astfel de temere, Asociația de Pediatrie recomandă introducerea ei după a doua săptămână de viață, când de obicei atât mama cât și bebelușul s-au acomodat deja cu procesul de alăptare. O altă părere negativă era aceea că folosirea suzetei deformează dantura. Acum 20 de ani această temere era justificată, însă astăzi aproape toate modelele au formă anatomică care reduce mult efectul despre care se vorbea atunci. Tot ultimele studii au arătat că folosirea suzetei pe timpul nopții reduce riscul sindromului morții subite, calmează și alină durerea ( pentru bebeluș suptul este un gest natural de calmare, ei practicând acest lucru chiar din burta mamei) și îi oferă un sentiment de confort și de siguranță. Dacă doriți să aprofundați această temă vă invit cu căldură să căutați studiile efectuate de Asociația Americană de Pediatrie. Decizia aparține fiecărui părinte, însă cel mai bine ar fi dacă decizie ar fi una informată.
Așa cum vă povesteam, astăzi suzetele s-au schimbat total în comparație cu anii 80-90. De exemplu, suzeta DENTISTAR este o suzetă îmbunătățită chiar de către un medic dentist-Dr. Hinz. Aceasta este prevăzută cu « şanţuri dentare» integrate la baza tetinei care fixează suzeta în mod natural între maxilarul superior şi mandibulă; nu conține BPA iar cel mai mare avantaj este acela că micșorează presiunea asupra dinților și gingiilor cu până 90%.
Este disponibilă în două mărimi: pentru copii fără dinţişori – Talia 1, pentru copii cu dinţişori – Talia 2 ( treceţi la această mărime de la apariţia integrală a primului dinte) și poate fi comandată de aici
Foarte de folos în erupția dentară ne-a fost și degetarul. Degetarul este un produs din bumbac cu care masam blând gingiile și astfel amelioram din durerea cauzată de inflamarea dinaintea erupției, însă în același timp îi curățam și limbuța și ulterior dințișorii de lapte. Degetarul se poate spăla de până la 80 de ori , la 60 C. De asemenea și pe acesta îl puteți găsi aici. Prețurile sunt chiar accesibile 🙂
Și ca să revin la întrebarea inițială, unde se duc suzetele când se duc? Care a fost cel mai ciudat/haios/neașteptat loc în care le-ați găsit?