Recenzie cărți

Un bărbat pe nume Ove

Probabil că s-a povestit mult despre Ove pe internet, pe forumuri, pe social media si pe grupurile de lectură. Și cu toate acestea, un comentariu în plus nu cred că strică, ba chiar cred că îl merită.

“Un bărbat pe nume Ove” nu este un tratat de filozofie. Așa cum l-am simțit eu, este un roman care ştie să deschidă inimi.  Ove e un personaj complex, straturi pe care le descoperiţi pe măsură ce veţi citi cartea. Pagină cu pagină, îl înţelegeţi şi mai mult pe Ove. Mi-aș fi dorit să fiu ca și Ove, să am aceeaşi disciplină.

Dacă căutați definiţii noi şi diferite despre iubire, tristeţe, prietenie, traiul într-o comunitate, în această carte le veţi găsi pe toate.

Veți râde, veți zâmbiţi, veți vărsa lacrimi, o să vi se ridice pielea pe mâini. Fiecare capitol vă va trece printr-o stare diferită. Atât de complexă este această carte.

Este despre regăsire, despre puterea de a merge mai departe, despre a înţelege lumea atunci când deschizi cu adevărat inima şi, odată cu ea, şi ochii.

Eu am citit cartea pe parcursul a două nopți, anul trecut când am fost internată cu Matei în spital. A fost o companie plăcută care m-a ajutat să simt mai ușoară trecerea nopții.

Ove reprezintă cu succes generația old school, a celor care nu se pot desprinde de amintirea vremurilor de altădată.  Era obtuz când venea vorba de generația nouă care nu mai știa să repare, să aprecieze sau să respecte indicatoarele. Pentru asta exista el. Ura “pipițele”, IT-iștii, cardurile, telefoanele mobile, calculatoarele, pe cei de la locul lui de muncă ce îl disponibilizasera fără prea multe vorbe, câinele vecinilor. Nu suporta nici pisica jigărita care se aciuase pe lângă casa lui, dar motanul Acela se pare că îi va deveni în scurt timp un prieten de nădejde.

„A iubi pe cineva e ca și cum te-ai muta într-o casă nouă”, obișnuia Sonja să zică. „La început ești îndrăgostit de tot ce-i nou, te minunezi în fiecare dimineață că-i casa ta, ca și cum te temi că, în orice clipă, poate să năvălească altcineva pe ușă și să spună că totu-i o mare greșeală și că, de fapt, nu ți se cuvine un loc atât de frumos. Apoi anii trec, fațada se scorojește, lemnul crapă pe ici, pe colo, și ajungi să iubești casa nu pentru cât de perfectă e, ci pentru imperfecțiunile ei. Îi știi toate unghiurile și ungherele. Știi cum să faci să nu se înțepenească cheia în yală când e ger. Știi care scânduri din podea se mișcă atunci când pășești pe ele și cum să deschizi ușile dulapului ca să nu scârțâie. Știi toate micile secrete care o fac căminul tău.”

 

“Un bărbat pe nume Ove” este un roman pe care îl citești înfășurat în plapumă, seara, înainte de culcare. Și realizezi că nu vrei să se termine. Cartea, povestea, dorul.

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *