Și dacă vreodată ai să mă întrebi cât de mult te iubesc, copile…

11 februarie 2020
Postat de Mamă de Matei în Maternitate
0
Și dacă vreodată ai să mă întrebi cât de mult te iubesc, copile...

Și dacă vreodată ai să mă întrebi cât de mult te iubesc, copilul meu, am să îți răspund că iubirea mea a trecut demult de granițe, de timp și de lume.

„Cât mă iubești tu, pe mine, mamă?” ai să întrebi. Iar inima mea îți va răspunde : „A scris despre tine pe mii de pagini în inimă, căci toată hârtia din lume nu ar fi fost de ajuns.”

Îți va răspunde luna, care de dragul ochilor tăi, se apleca spre Pământ, doar ca să te privească mai îndeaproape. Și în fiecare seară, negreșit, încadrat de rama ferestrei, luna ne regăsea de fiecare dată la fel: tu în brațele mele, privind dincolo de stele, fascinat de strălucirea lor iar eu fascinată strălucirea ta. Și zâmbind, luna lumina mai tare.

Îți vor răspunde marea și nisipul, valurile și briza, care ne-au fost loc de joacă veri de-a rândul.

Îți vor răspunde norii și ploaia, care pentru bucuria ta, se scuturau mai tare ca să-ți așeze la picioare petice de apă în care să alergi cu bicicleta ori cu cizmele de cauciuc.

Îți vor răspunde fulgii de zăpadă, care s-au așternut rând pe rând, cu răbdare, ca să-ți aducă o bucățică de cer pe pământ, imitând norii moi care îți plac atât de mult.

Îți vor răspunde nopțile întregi, în care ți-am vegheat somnul, rugându-mă să primesc eu durerea ta. Ori nopțile în care era suficient să te privesc dormind, ca să mă simt cel mai fericit om.

Îți vor răspunde diminețile în care m-am topit de dor , departe de tine fiind, și îți vor răspunde serile în care m-am topit de bucurie atunci când ne regăseam, tu sărind bucuros în brațele mele.

Am sorbit fiecare cuvânt nou al tău, am râs pe ascuns la fiecare poznă iar inima îmi sălta de bucurie atunci când te vedeam fericit.

Te-aș fi acoperit de mii de sărutări, te-aș fi lipit de pieptul meu și te-aș fi ținut în brațe la nesfârșit. Te-aș fi păstrat lângă mine, ca să nu simți vreodată durerea și nici să întâlnești răutatea.

Aș fi ținut timpul în palme, și-aș fi păzit visele, ți-aș fi adus soarele în fiecare zi, numai să te văd zâmbind. În schimb însă ți-am cusut aripi și te-am lăsat să zbori. Atât de mult te iubesc!
Și dacă vreodată ai să mă întrebi cât de mult te iubesc, copile...
Sursă foto: Pinterest

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.