Dumnezeu a creat mai întâi mama, și a fost bine. Mama este începutul, mama este viața de aici, și de dincolo, înainte de începutul lumesc.

Și Dumnezeu a privit către mamă și către puiul ei, înduioșat de îmbrățișarea lor caldă, perfectă, apoi a spus: Voi înfășura în jurul vostru scut din aripi de înger. Puternic pe dinafară, care să vă protejeze, dar în același timp, cald pe dinăuntru, care să vă completeze iubirea și sufletul familiei.

Și apoi Dumnezeu a decis: Voi mai crea pe cineva care să  prețuiască noua familie, să o ocrotească, cu iubire aproape dumnezeiască.

Cineva care să se joace cu copiii, chiar înainte de somn, de-a luptele, de-alergatul sau de-a cursele cu mașini.

Cineva care să-i învețe pe copii despre pârțuri, despre motoare și mașini, și despre pescuit. Și despre alte sunete ciudate obținute în moduri nu tocmai obișnuite.

Cineva care să le spună copiilor povești de noapte bună, să-i învelească în păturică până sus de tot, să le acopere și năsucurile.

Cineva care să facă schimb cu mama epuizată a micului lor bebeluș, să mângâie și să legene în mijlocul nopții burtici chinuite de colici ori să aline durerea gingiilor umflate străpunse de dințișorii ce abia se ivesc.

Cineva care să ridice ușurel copilașii adormiți din scaunul de mașină, și să le poarte apoi obrăjorii mici lipiți de umerii lor mari, până la pătuțul moale și cald.

Cineva care să strângă mama la piept, să o sărute pe frunte atunci când ea o să simtă că este copleșită. Să fie vocea rațiunii ei logice și sănătoase. Te descurci foarte bine scumpo, vom trece noi și peste asta.

Cineva care să pună mâncare pe masă și să aducă bucurie în familie.

Cineva care să împletească părul în codițe și ca să modeleze freze în tendințe.

Cineva care împreună cu mama, să crească familia cu bunătate, iubire și înțelepciune.

Cineva care să le ofere sentimentul de siguranță, că atâta vreme cât va fi pe pământ, va fi acolo să strângă cioburile sparte, să le lipească la loc.

Cineva de pe umerii căruia lumea se vede de sus de tot și este fantastică.

Și apoi Dumnezeu a creat tatăl.

Dumnezeu a creat tatăl pentru a fi alături mamei în creșterea copiilor și a familiei.

Dumnezeu a creat tatăl pentru a fi model băieților despre ce înseamnă să fii un bărbat adevărat. La fel și fetelor.

Dumnezeu a creat tatăl pentru că dragostea de tată, la fel ca cea de mamă, este unică și de neînlocuit.

Privind mai bine la prima familie a pământului, Dumnezeu a hotărât: Mama împreună cu tatăl vor fi începutul. Nu se va putea altfel. Și așa a fost de atunci, și tot așa este și astăzi…

Sursă foto copertă articol: Weheartit.com via Pinterest