Eu sunt fan declarat al mării, dar mai ales al apusului și al răsăritului. Dacă apusul ar dura trei ore, trei ore aș sta nemișcată, privindu-l. Și încă de când bebe era în burtică, îmi imaginam primul răsărit de soare pe care  îl vom privi împreună, alături de tati, primele mângâieri ale valurilor, primul chiot de bucurie și de entuziasm, primul castel de nisip construit împreună.

Am ajuns prima dată la mare acum trei săptămâni, cu Matei în vârstă de 1 an. La 05:45 eram deja pe plaja din Costinești, admirând  răsăritul care a fost fascinant… cam două minute. „Da, frumos frumos, dar avem treabă mami. Uite cât spațiu nou este aici de explorat. Haide, haide, grăbește-te, căci uite câtă treabă am. Păi trebuie să iau la verificat fiecare colțișor în parte. Ar putea să dureze toată ziua. Haide, nu este timp de stat!” Așa că preț de vreo două ore, am făcut turul plajei, făcând schimb de mânuțe, când cu mami, când cu tati, când cu nașa. Și dacă nu mă credeți, imaginile cred că vorbesc de la sine. 😀 ( ba chiar în cele mai multe dintre capturi, Matei este cu un picior în aer, mergând  :)) )

A mâncat un biberon de lapte abia pe la 09:00. Apoi s-a mai jucat puțin în cort, unde era destul de răcoare, după care a dormit până pe la 10. La 10 jumătate deja am plecat de pe plajă, pentru că mi se părea mie, ca adult, că aerul este sufocant. Așa că am mers să mâncăm. Matei se descurcă cu bucățile, așa am cumpărat pentru el supă și cartofi copți, ca să aibă de unde alege, în caz că vreun fel de mâncare nu îi va fi pe plac. Curios a fost că supa nu i-a plăcut, deși el este mare fan. A mâncat cartofii ( mai bine zis cartoful) iar eu m-am declarat mulțumită. ( Nu vă îngrijorați dacă nu mănâncă la fel ca acasă. Mediul este în primul rând altul, iar căldura este iar un alt factor care influențează ce și cât mănâncă. Importantă este hidratarea, deci lapte mult și apă multă. )

După masă, ne-am cazat, am făcut toți baie, a mai consumat un biberon de lapte, iar de la două jumătate până la ora cinci după-amiază am dormit neîntorși. La propriu. M-am trezit eu la cinci și am început să mă plimb prin cameră pregătind bagajul pentru pajă și abia- abia băieții s-au arătat deranjați de foșnăiala mea și s-au trezit și ei. De notat este că după baie, mi s-a părut că ar avea febră, pentru că îi frigea puțin pielea. Mi-era teamă de insolație, însă m-am înșelat. După 10 minute, și-a revenit, căldura de pe drum fiind responsabilă de pielea lui ceva mai caldă ca de obicei. ( de la restaurant până la cazare, cred că am făcut maxim 5 minute, vă imaginați deci câte grade erau afară. Am prins niște zile foarte călduroase).

La cinci jumătate eram deja pe plajă, iar bebe în piscină, în apa încălzită de soare.  În piscină am pus apă de mare și am greșit, pentru că Matei înmuia jucăriile de plajă în apă și apoi și le băga în guriță, și nu prea am avut ce face pentru a-l opri, așa că am schimbat apa. Atenție! Nici adulții nu trebuie să înghită apă din mare. Enterocolita este în floare la mare vara asta iar recent au găsit bacteria E-coli în apă, cam în toate stațiunile. Așadar, mare atenție și mămicile însărcinate care intră în apă.  Totul pleacă de la faptul că într-adevăr pe plajă sunt mult prea puține toalete. Imaginați-vă că week-endul acesta pe litoral sunt 50.000 de persoane. Cam unde credeți că își fac nevoile? Cel puțin treaba mică… Revenind la piscina pentru bebe, sfatul meu este mai bine să cumpărați două bidoane de apă plată la cinci litri, le vărsați în piscină, iar bebe își poate face de cap, fără vreo consecință gravă.

Am visat la primul castel de nisip construit împreună. Mda, și am rămas încă cu visul, întrucât va trebui să mai aștept probabil vreo doi ani. Nu a fost interesat mai deloc de ce meșteresc eu cu găletușa și lopețica. A fost mai degrabă  fermecat de nisipul de pe mâinile lui, pe care constant îl băga în gură. A mâncat ceva nisip până am reușit să îl spăl pe mâini, însă Doamne –ajută că am plecat sănătoși acasă, fără să luăm vreo bacterie cu noi.

Seara s-a lăsat răcoare devreme, deja de la ora 18 nu am mai putut sta pe plajă doar în costum de baie. La ora 19 deja ne îndreptam către cazare, zgribuliți de frig. Am făcut duș, ne-am echipat de plimbare și între timp, Matei a mâncat o banană și un iaurt. Ne-am plimbat pe faleză, apoi ne-am oprit la un restaurant să mâncăm. O jumătate de oră mai târziu, Matei dormea dus în cărucior. La ora 24 am ajuns înapoi în cameră, unde după un biberon de lapte, obositul meu a dormit toată noaptea și abia am tras de el dimineața următoare să se trezească, la ora șapte jumătate, ca să mai prindem ceva aerosoli.

Aerul i-a făcut foarte bine, cred că cel mai mult i-a plăcut senzația tălpilor înfipte în nisip și atingerea valurilor peste piciorușele pufoase.

Intenționam să mergem și în acest week-end la mare, însă având în vedere numărul mare de turiști care vor ajunge pe litoral, aglomerația, riscul mare de îmbolnăvire, ( foarte mulți copilași sunt în spitale pe perfuzii), ne-am gândit că este cazul să mai amânăm puțin. Așteptăm luna septembrie când probabil va fi și ceva mai răcoare față de căldura din luna august, și astfel putem sta și mai mult timp pe plajă.

De reținut este că pentru ca un copil să își formeze comportamentul adecvat în mediul propus de părinți, copilul trebuie adus de cât mai multe ori în mediul respectiv. Un alt exemplu poate fi restaurantul. Dacă vă doriți ca cel mic să înțeleagă că în restaurant nu se țipă, nu se aleargă, pentru că nu trebuie să îi deranjăm pe ceilalți, trebuie să mergeți împreună cu el la restaurant până când învață, oferindu-i  exemplul vostru, desigur, să se comporte ca atare.

Așadar, noi vom repeta experiența cu marea, cel puțin o dată anul acesta. În expediția mea și a lui Matei de recunoaștere a plajei, am făcut cunoștință cu o fetiță de doi ani, pe care Matei a „abordat-o”, și cu părinții acesteia. Fără să îi întreb eu ( nu am obiceul acesta) mi-au povestit despre micuța lor, cum au venit și anul trecut la mare, iar mai tot timpul s-au ținut după ea. Anul acesta în schimb, a fost mai înțelegătoare și nu a mai plecat de lângă ei, s-a jucat frumos în nisip, lângă șezlonguri.

Ca o concluzie, prima oară cu bebe la mare a însemnat foarte multă mișcare, bronz invers proporțional cu mișcarea, adică foarte puține au fost momentele în care am stat efectiv la soare, însă  am bifat și momente emoționante văzându-l cum se bucură de valurile line, cât de fericit a fost când se alerga cu marea la mal și cum se uita curios la nisipul care îi fugea printre degete.

Realitatea nu a fost conform așteptărilor, dar chiar așa, am avut parte de momente frumoase, unice, care rămân păstrate cu drag, în suflet.

Prima voastră experiență la mare cu bebe cum s-a desfășurat? Abia aștept să aud și poveștile voastre. 🙂

PS1. După terminarea vacanței, după ce am ajuns acasă, Matei a dormit de la șapte seara, până a doua zi la șase dimineața. Marea și drumul către  casă, i-au făcut o poftă de somn teribilă. Deci dacă vreți să vă odihniți și nu puteți pentru că cel mic nu prea este prieten cu somnul, mergeți la mare. Vă garantez somn lin toată noaptea și cel puțin 3-4 ore ziua.

PS2:Nu uitați că ne vedem și pe  facebook, unde dezbatem subiectele cu super-mămici.

Ps3: Aici gasiti lista cu am pus noi in bagaj cand am fost prima oara la mare. Sper sa va fie de folos 🙂