Uneori mi-e greu să accept lumea în care trăiesc. Nu pot să cred că în anul 2015 încă se mai cresc copii doar pentru a îndeplini acte de terorism. Că încă există oameni care îşi dau viaţa pentru religie, şi mai rău, iau atâtea vieţi tot în numele ei.
Azi-noapte, teroriştii nu au făcut decât să ne demonstreze că nu suntem în siguranţă nicăieri şi că, se pare, nimeni nu îi poate opri. Dumnezeu să ne aibă în pază. Atât mai putem spera…
Gândurile şi rugăciunile mele merg spre Paris… Este înfiorător ce s-a întâmplat acolo….